Stephan Roll – Abisele
Dacă între oameni e întotdeauna o punte,e, fiindcă, sub ei, se cască abiselecu ochii închiși. Zilele-s strivitede caii negri ai nopților crunte.Zilele! Ferestrele voastre le acoperă visele.
Versuri corectate și adnotate
Dacă între oameni e întotdeauna o punte,e, fiindcă, sub ei, se cască abiselecu ochii închiși. Zilele-s strivitede caii negri ai nopților crunte.Zilele! Ferestrele voastre le acoperă visele.
Prieteni ne sunt toțiToți cei plecațiȘi ne-au lăsatPovara neputinței.Le suntem oaspeți când îi amintim,Străini le suntem când le ducem dorul,Frați însă când le trecem puntea!
Greu îi puntea de trecutNum’ oleacă de-ai băut.Să mă văd trecut punte’Niciodată n-oi mai be’.Bine-mi pare c-am trecutOi mai be’ cât am băut.Bine c-am trecut punte’Am băut și iar oi be’.Aș’ o zis femeia me’Măi bărbate nu mai be’.Că-i pica de pe punteȘi ți-i rupe picioarele.Că și-aseară ai fost beatȘi-ai venit cu capu’ spart.
Trecând pe puntea-ngustă,Dintr-un secret imboldCu mâna prinsă-n fustă,Și-o suie până-n șold.Genunchii, copți ca grâul,Duc somnului prinos.Fără-ndoială, râulÎși lasă pleoapa-n jos.Zburdalnică pe glezneSe-ntoarce către casă.O! vântule, ți-e lezneSă-i spui că e frumoasă.Dar puntea-n salturi repeziSe clatină-ntre mure.O! punte, fă-te lebezi,Și du-mi-o-n țărm ușure.Cu sufletul, și euO duc din mal de mâiniȘi-o simt în dorul meuCa miezul … Citește mai mult