https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png https://versuri.pro 32 32 https://versuri.pro/serghei-esenin-tot-ce-scoate-viata-la-iveala https://versuri.pro/serghei-esenin-tot-ce-scoate-viata-la-iveala#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=60876 →]]> Tot ce scoate viața la iveală
e predestinat de timpuriu:
de n-aș fi poet, fără-ndoială
că pungaș și hoț era să fiu.
Scund și firav, plin de ațâțare
Eram cel mai arțăgos băiat
Și adesea de la încăierare
Mă-ntorceam cu nasul însângerat.
Spuneam mamei mele, lângă vatră,
Gura dând cu mâneca s-o frec:
-Nu-i nimic! Mă-mpiedicai de-o piatră,
toate astea până mâine trec.
Iar acum când stinsă-i acea vreme
Din mănunchiul zilelor de ieri,
În neliniștitile-mi poeme
Clocotesc năvalnice puteri.
Vorbele de aur stau grămadă
Vechiile dârzenii nu s-au șters
Veșnic pusul pe bătăi și sfadă
Se răsfrânge-n fiecare vers.
Ca și-atunci mi-i firea îndrăzneață
Pasul meu răsună nou pe drum
Altădată mă izbeau în față
Plin de sânge-i sufletul acum.
Astăzi celor ce râzând mă latră –
Și nu mamei – spun cu glasul sec:
-Nu-i nimic, mă-mpiedicai de-o piatră
toate astea până mâine trec.

]]> https://versuri.pro/serghei-esenin-tot-ce-scoate-viata-la-iveala/feed 0