pulbere – Versuri.pro

Gellu Naum - Clavicula A Doua

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Rostogolit în pulbere
și mistuit de o înfășurare liniștită
sau obosit de cele putrede și destrămate
mă odihnesc într-o neleguită clătinare
pe un covor cu munți de broderii și osanale
în preafrumoasa albie natală
în vatra dulcelui cămin.
pe timpul nopților prea lungi alcătuit din toate părțile
mă învelesc cu fiecare parte.
abia la urmă pulberile altor glasuri
mi se așază pe urechi

Gheorghe Tomozei - Firește

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Viața mea?
Prav
Și
Pulvere.
Și totuși,
Totuși
Nu-s chiar străveziu.
Spun: sunt!
Și parcă sparg
De asfalt
Un pepene roșu.
În rest, ce e drept,
Prav
Și pulvere.

Giuseppe Ungaretti - Monologhetto

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Poeților, poeților, ne-am pus
Toate măștile;
Dar omul nu e decât propria sa persoană.
Din atroce nerăbdare
În golul acesta ce prin natură
În fiece an cade în Februarie
Prin almanahuri fixându-se ca soroc:
Zâna Candelelor
Cu din nou ivitul din penumbră
Firavul tremur de flăcărui
Din ardoarea
Unui pic de ceară neîncepută,
Și ziua, după două-trei săptămâni
A lui Pulbere ești și în pulbere te vei întoarce;
În gol, din nerăbdarea de-a ieși din el,
Fiecare, inclusiv noi cei bătrâni
Cu regretele noastre,
Dar nu știe fără propria încercare nimeni
Cât de mult sufocă iluzia
Ce doar din regrete trăiește;
Nerăbdător, în gol, fiecare se zbate,
Se-ncrâncenează zadarnic
Să se reîntrupeze într-o fantezie
Care și ea fi-va zadarnică,
Și se înspăimântă,
Prea grabnic felurindu-se în amăgirile sale
Timpul, ca să se poată mustra.
Numai pruncilor visele s-ar potrivi:
Au grația candorii
Ce vindecă de orice stricăciune, dacă reînnoiește,
Ori dacă vocile în sine se schimbă dintr-o adiere.
Dar de ce pruncia
Este pe dată amintire?
Nu se află, altceva nu se află pe pământul acesta
Decât o licărire de adevăr
Și nimicul pulberii,
Chiar dacă, nebun incorigibil,
Către străfulgerarea mirajelor
În intimitate și în gesturi, cel viu
Pare a se îndrepta mereu.

Giuseppe Ungaretti - Preludiu II

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Un nume am gravat în acest colb care
se numește inima mea.
Un vânt a trecut prin deșertul căruia i se spune
viața mea.
Și pulberea s-a spulberat ca un nor.

Eugenio Montale - Între Clar și Obscur

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Între clar și obscur e un văl subțire.
Între beznă și noapte vălul se subțiază.
Între noapte și nimic vălul e aproape impalpabil.
Mintea noastră face să prindă corp și nimicul.
Dar atunci
încep marile răsturnări,
furioasa patimă pentru tangibil,
nu pentru cel elefănțesc, monstruos
pe care nicio mână nu-l poate închide în sine,
ci pentru mațul de miel, pentru țandăra pe care
nici cel mai încăpățânat bricoleur n-o poate zări.
Leaviathanul ucide, nu poate crește mai mult
și pleznește,
dar ceea ce ne rămâne sub unghii
chiar dacă ieșim de-abia de la manichiură,
e încă dovada că suntem pulbere
și-n pulbere ne vom întoarce și că toate astea
sunt pulbere a vieții, mai binele și totul.