psaltire – Versuri.pro

Mihail Sadoveanu - Mă Tângui Ca Un Stih Din Psaltire

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Mă tângui ca un stih din Psaltire.
Gândul închinându-mi-l ție;
Ore sarbede, ore de mâhnire,
Ore de veșnicie.
N-am sprijin, n-am argument; fără sens
O inimă-a altuia în mine mai bate;
Se-ncercuie tot mai strâns și mai dens
În juru-mi singurătate.
Câte zile, câte săptămâni, câte luni,
Câți ani, câte veacuri sunt
De când o primăvară cu minuni
A înflorit pe pământ?.
Amintirea paradisului e-n mine,
După umbra ta rătăcesc din loc în loc;
Uit că te-a furat spre țărmuri străine
Fantastica pasere Roc.

Nichita Danilov - Celălalt Lazăr

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Dedesubtul celuilalt Ferapont e celălalt Lazăr.
Dedesubtul celuilalt Lazăr nu mai e nimeni. Cenușa picură pe rănile lui și-i acoperă
trupul. El nu scrie la nicio psaltire. E prea slab ca să mai poată scrie ceva.
Nici nu are destulă putere să-și țină ochii deschiși.
Din când în când aruncă o privire celuilalt Lazăr, apoi își închide pleoapele obosite
și își întoarce fața în altă parte.
Cenușa îi acoperă rănile.
Fiecare rană a lui e ca o fântână.
Într-una din rănile lui
stau eu și-mi continui psaltirea.
Trupul lui e numai piele și os.
E chiar mai palid decât însuși Christos. Își mișcă încet buzele albe și șoptește abia:
”Apă, apă.. puțină apă.. “ Atât.
Celălalt Ferapont își arde liniștit psaltirea și în loc de apă îi presară cenușă pe răni.
În această cenușă
îmi moi pana și-mi continui psaltirea.
Fratele Daniel nu știe nimic din toate acestea.
Acum el abia a învățat să citească. Trece cu o mică psaltire în mâini și-i silabisește
buchiile.
E sfârșitul lunii aprilie și-n curând va fi noapte.
Pasărea de pe umărul lui a zburat.
El îmi va continua psaltirea.

Nichita Danilov - Celălalt Chiril

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Dedesubtul fratelui Chiril e un alt frate Chiril.
El stă într-un alt puț și scrie o altă psaltire.
Scrie invers de cum scrie celălalt frate Chiril. Cu o mână scrie și cu alta numără
bănuții de aramă
ce cad din buzunarul primului Chiril. El e foarte slab
și nu mănâncă decât o dată la șapte zile.
Un șobolan i-a ros sandalele și acum îi roade talpa de la piciorul stâng. Dar el nu
simte nicio durere. Nici sângele nu-i curge din rană, de parcă ar fi mort.
Are o bărbuță sură și-un nas ca un cioc.
Pleoapele i s-au înroșit de-atâta scris și mâna îi tremură la fiecare literă. E ceva mai
bătrân decât primul Chiril și mult mai viclean decât dânsul.
Își numără pe-ascuns bănuții de aramă și hohotește subtil.
Mai mult se chiorăște la lumina lunii și scrie cu propriul sânge, atâta e de zgârcit!
Scrie foarte mărunt, abia poți desluși ce-a scris.
Dedesubtul lui scrie fratele Atichin.