Prometheus

I.Titan! Al omenirii chin,Mereu disprețuit de zei,În ochii-ți, veșnice scântei,S-a oglindit întreg, hain.Ți-a fost răsplată suferințaCare ți-a măcinat ființa,Și lanțul, vulturul, o stâncă,Tortura crâncenă și-adâncăPe care-o inimă vitează,Doar solitudinii o trădează,În mândra ei însingurare, –Dar și atunci cu-o șoaptă mutăCa cel de sus să nu-i audăSuspinul stins în murmurare. II.Titan! Ți-a fost prin chinuri scrisSă-nfrunți … Citește mai mult