profund – Versuri.pro

Speak - Profund

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Te-am văzut, te recunosc după vibrații
Nu o spun doar eu, cred c-o spun și alții
Mi-au zis-o și frații
Pui pe jar și tații.
Ești originală între atâtea copii
Pe atâtea tocuri, în atâtea rochii
Partea de sus, fină
Cea de jos, de albină.
Scuză-mă un minut, să-mi revin, nu mai mult
Am uitat unde sunt, fără aluzii beau pan’ la fund
Din spate nu te confund, din față pare rotund
Știu că nu sună profund, dar îmi place cum dai din.
Îmi place cum dai din
Îmi place cum dai din
Îmi place cum dai din.
Poate pare incredibil, da-s un tip sensibil
Mă emoționez ușor, să moară bibi
Dacă văd frumusețe pură, încetez a clipi
Mă uit la curbură până memorez și slipii.
Și acum știu ecuația
Elipsei asteia din fața mea
Fata care pică, am fața grea
E pe față, te-aș face fata mea.
Dar nu știu cine nu te-ar face
Draga mea, lasă-mă îmi place
O întrebare nu-mi dă pace
Oare umflătura se retrage.
La cum se mișcă, e păcat să stai pe el
Ce iau pe mere și pe pere, aș da pe el
La cât e, chiar mă întreb ce papă el
Tot ce sper e să nu intre la apă el.
Scuză-mă un minut, să-mi revin, nu mai mult
Am uitat unde sunt, fără aluzii beau pan’ la fund
Din spate nu te confund, din față pare rotund
Știu că nu sună profund, dar îmi place cum dai din.
Îmi place cum dai din
Îmi place cum dai din
Îmi place cum dai din.
Din spate nu te confund, din față pare rotund
Din spate nu te confund
Știu că nu sună profund, dar îmi place cum dai din.
Îmi place cum dai din
Îmi place cum dai din
Îmi place cum dai din
Îmi place cum dai din

Sorin Cerin - Profund

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Am alunecat,
pe gheața ochilor tăi,
lovindu-mă,
de tâmpla Zilei fără adăpost,
a Gândului,
ce sângera Clipe,
care mă inundau cu Trecutul lor,
Profund,
înecându-mă,
în Inima Lacrimii tale,
fără să mai pot respira,
printre valurile amenințătoare,
de Suspine,
ce se revărsau,
dincolo de podurile ridicate de Riduri,
între Mine și Tine,
săpate Profund,
în țărâna Viselor,
care acum își dorm somnul de Veci,
Profund,
prin Cimiterele noastre de Cuvinte,
alături de atâtea Promisiuni,
ce ne îmbrățișau,
Adevărul unei Iubiri,
a cărei Adresă,
ai pierdut-o în Urmele adânci,
ale Singurătății în doi,
din care nici unul,
nu am mai reușit să ieșim,
Vii,
rămânând,
o Taină,
descifrată doar de Singurătatea,
ce ni se prelinge,
pe fața Lacrimii,
ce aleargă în brațe,
cu oasele sfărâmate,
ale Anilor,
din care ne ghicesc,
Fantomele Sentimentelor,
rătăcite,
Viitorul Nimănui,
pe drumul Profund,
al Morții de noi înșine,
Unica care ne-a mai rămas,
să ne îndrume,
Pașii rătăciți,
Profund,
în noi înșine,
ce încă aleargă,
pe țărmurile pustii,
ale Testamentului unei Eternități,
ce nu ne-a mai fost dată,
să o întâlnim Vreodată,
pe fruntea Destinului Profund,
al Stelei unei Iubiri,
care am fost,
undeva-cândva,
o Strălucire,
căzută acum,
în Prăpastia întunecată,
a unui Trecut al Nimănui,
la fel de Profund și Singur,
precum ne este,
Amintirea.

Adrian Păunescu - Mă Faceți Să Și Râd

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Mă faceți să și râd, cât sunt de trist,
Când din infernul minții voastre iese
Stupidul zvon că mi-ar fi dor de ea,
Din nu știu ce meschine interese.
Dar ea n-are nici aur, nici averi,
Nici nu semnează-n dreptul vreunei sume,
Ea este numai spirit și prăpăd,
Cea mai săracă fată de pe lume.
Ea are stil și-n felul de-a-mpleti
Și hachițe, și haruri, femeiește,
Ea are Dumnezeu și remușcări,
Ea, propriu-zis, există și iubește.
Ce aș putea, iubind-o, să câștig,
Decât acces la ceruri și la dramă?
Ea nu e manechin de niciun fel
Și nici marionetă de reclamă.
Mă faceți să și râd, atât cât plâng,
Și vă declar, în ultima erată,
Că, și în nebunia ei de azi,
Ea e profundă și adevărată.
Sunt profitor, un profitor abject!
De restul lumii voastre mă desparte
Într-adevăr, meschinul interes
Că fără ea, sunt condamnat la moarte.