privelisti – Versuri.pro

Rafael Alberti - Întoarcerea Dragostei Prin Priveliștile Pe Unde Ai Trăit

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Noi credeam, iubito, că aceste priveliști
au rămas adormite, ori că au murit o dată cu noi
la vârsta și în ziua când ne aflam în mijlocul lor;
credeam că arborii se duc lăsând uitării
tot ceea ce le-a făcut frumoase și poate nemuritoare.
Dar, iată, e de ajuns cel mai ușor freamăt al unei frunze,
o stea palidă respirând,
ca să ne vadă la fel de fericiți ca atunci când umpleam
împreună aceste locuri.
Și astfel tu te trezești azi, dragoste, alături de mine,
printre tufele de agriș și fragii ascunși,
apărați de inima nestrămutată a pădurilor.
Iată roua cu mângâierea ei umedă,
și gingașele fire de iarbă ce-ți împrospătează culcușul,
silfii prea bucuroși să-ți împodobească părul,
și misterioasele veverițe ce fac să plouă de sus
pe somnul tău verdele mărunt al ramurilor.
O, frunză, fii fericită în veci:
niciodată să n-ai parte de toamnă,
frunză, ce mi-ai adus
cu foșnetul tău ușor,
aroma unei vârste luminoase, dar oarbe.
Și tu, mică stea pierdută, care-mi deschizi
ferestrele tainice ale celor mai tinere nopți,
să nu lipsești niciodată de lumina ta
iatacurile care spre ziuă ne-au adormit,
și această bibliotecă plină de lună,
și cărțile, dulce căzute din mâini somnoroase,
și munții ce veghează de-afară și cântă pentru noi.

Ovidiu Scridon - Priveliști

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Ce-a rămas în urma ei?
Parfumul ostenit de vreme;
Stropi de lumini, foste scântei,
Timpul ce-i dus ar vrea să-l cheme.
Gându-mi ascuns chipul îi poartă,
Scrumul de azi ce-a fost iubire,
Clipa de ieri, chiar dacă-i moartă,
E încă vie-n amintire.
Urme de pași ce-aveau pereche
Se-ascund în cercuri despletite-n dungi,
Îmbrățișarea-mi pare tot mai veche,
Iar nopțile-mi par tot mai lungi.
Și toate rugămințile-n convoi
Nu se-nțeleg prea clar s-o ceară;
N-o va aduce-napoi
Nici zgomotul meu din chitară.
Vis îndrăzneț pierdut în umbră,
Lacrimi ce zac în ochii mei,
Priveliști prin perdeaua sumbră
E ce-a rămas în urma ei.

Federico Garcia Lorca - Priveliști Din Merida

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Cal cu coadă lungă saltă
pe uliți ca o fantomă,
în timp ce dorm sau se joacă
bătrâni soldați de la Roma.

Păduri întregi de minerve
își deschid brațe frumoase
fără frunze-n timp ce apa
poleiește stânci tăioase.

Noapte cu torsuri bolnave
și cu stele reci, de iască,
pândește să crape zorii,
sub ei să se prăbușească.

Blasfemii aruncă iarăși
creste de cocoși pe zare,
și, gemând, sfânta copilă
sparge cupe de cristale.

Roata pilește cuțite
și cârlige îndoite.
Muge cornul nicovalei
corn frumos de semilună.

Cu tuberoze-nflorite
și tulpini de rugi cu mure
Merida se încunună.