Prinkipo

Străin pe malul mării zac în singurătate,Pășesc pe-a morții cale.Și-a zilei dulce raze îmi par întunecateȘi mereu mă adoarme c-un cântec plin de jale.Ah, glasul deznădejdii în inimă-mi răsună,Căci mor făr-a depune, cu-o mândră înfocare,Pe fruntea țării mele o falnică cununăȘi pe-al iubitei frunte o dulce sărutare!