presentiment – Versuri.pro

Stefan Augustin Doinaş - Prevestire

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ah, Doamne, Doamne, mult mi-e teamă!
Azi-noapte a căzut o stea,
Căzu din cer, căci adormise
Un înger care o păzea.
Spun oamenii pricepuți acuma
Și vorba află crezământ,
Că trebuie să moară fata
Cea mai frumoasă pe pământ.
Ah, Doamne, Doamne, mult mi-e teamă,
E văduv cerul de o stea
Mă tem că-mi va muri iubita
Sunt îngerii geloși de ea…

Rainer Maria Rilke - Presimțire

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Sunt ca un steag înconjurat de zări.
Simt vânturile care vin din depărtări;
Le voi trăi în timp ce lucrurile jos nici nu se mișcă;
Ușile se-nchid încă domol și-n sobe-i tăcere;
Nu tremură încă ferestrele și praful e des.
Eu știu de pe-acuma furtunile și sunt zbuciumat ca o mare.
Și mă desfășor și-n mine m-avânt
Și mă desfac din mine și sunt
singur în furtuna cea mare.

Rainer Maria Rilke - Presentiment

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Sunt ca un steag ce flutură departe.
Presimt vântoasa și de ea am parte
când dedesubt nimic nu mișcă încă:
ușile-ncet se-nchid și-n case adâncă
e tihna; și nici gând de geamuri sparte.
Atunci știu că-i furtună și înecul
mă paște; și recad în mine însumi
ca marea; și sunt singur pe de-a-ntregul
și-n marea hulă nu se-aude plânsu-mi.

Grigore Hagiu - Presentiment

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Presentiment.
De azi ceva se-ntâmplă printre stele,
înfiorate
De un tainic puls şi-n arborii
Din care am fost smuls
Retrase-s iarăşi simţurile mele.
La pândă cu sămânţa stau ascuns, Rotindu-şi cerurile mult mai grele, Să-mi cadă-a beznelor străveche piele Când sunt de firul ierbii străpuns.
La ţărmurile cele-ndepărtate,
La cei doi poli lipsiţi de greutate, Planeta primăverii iar răsare
Şi nu ştiu-n care trup acum îmi bate
Această inima întoarsă-n toate şi geamăna mareelor lunare.

Lucaci Florentin - Eu Văd Unde și Cum Ești Tu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Eu văd unde și cum ești tu.
De când te-am cunoscut
Deși te cunoșteam
Chiar dacă n-aș fi vrut
Eu tot te inventam
De prima data mi-ai părut
Un nume drag mi-a apărut
De fericire am rămas mut
Toate-n jur au tăcut
Rămas în liniște totală
Ca florile pe câmp vara
N-am mai putut
N-am mai avut
Forța necesară
Să-ntreb unde și cum ești tu
Dar am văzut
Au trecut ani și ne-am promis
Un viitor frumos de vis
Ținându-ne mereu atent de mână
Nu ne-am făcut oale de lut sparte în țărână
Am rămas două diamante
Plutind peste câmpul cu flori vara
N-am mai văzut
N-am mai vrut
Să avem iubiți, iubite sau amante
În fiecare zi eu am văzut
Unde și cum ești tu tăcut
Mai mult decât atât
Eu văd și gaura din zidărie
Din casa unde stai
Nu ar fi mare grozăvie
Eu văd și ce semn pe piept ai
Văd scara spre camera iubirii
Plină de șoapte și de gesturi
Gradina sfântă a nemărginirii
Înainte ca eu să știu de ele
Cu luni, săptămâni sau zile
Nu știu cum
Nu-ți pot explica nicicum
Nu mă-ntreba acum
Eu văd unde și cum ești tu
Eu văd unde și cum vei fi tu.

Nichita Stănescu - Presentiment

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Nu ninge când e foarte frig.
Nu plouă când e foarte cald.
Nu vin cuvintele când te naști.
Nu vine anul nou când mori.
Nu pentru vedere este lumina.
Nu pentru mit sunt zeii!
Nu pentru timp sunt stelele
Nu pentru NU este NU!
Nu vii niciodată când mi-e foarte dor de tine,
Nu mori niciodată
când te urăsc de moarte.