preludii – Versuri.pro

Ts Eliot - Preludii - IV

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Sufletu-i întins, întins pieziș pe-a cerului aripe
Ce dispar după un bloc din oraș cu ziduri uriașe,
Ori stâlcit în picioare nebune
La ora patru și cinci și șase;
Și scurte degete pătrate-ndesând pipe,
Și ziare de seară, și ochi și pe
A lor unde – anume siguranțe, risipe,
Conștiința unei străzi ca de cărbune
Nerăbdătoare lumea să-și asume.
Atâtea fantezii mă tulbură înfășurate
În jurul acestor imagini, și care se-agață:
Noțiunea unui infinit de blând poate,
Unui infinit de dureros lucru din ceață.
Șterge-te cu mâna la gură, și râzi,
Lumile se-nvârt în jur ca babele
Culegându-și cărbunii de foc de pe virane maidane.

Ts Eliot - Preludii - I

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Cu miros de fripturi prin pasaje
Se-așterne seara de iarnă acum.
Ora șase.
Chiștoacele unor zile pline de fum.
Și-nvăluie o rafală măruntă
Gazul care se-ncruntă
– Veștede foi – la picioarele tale,
Goz de ziare de pe maidane tembele;
Bat rafale
În coșuri sparte și-n jaluzele,
Iar la colțul străzii acele
Un cal singuratic tropăie-nhămat, scoate aburi noi.
Și aprinderea felinarelor apoi.

Ts Eliot - Preludii - III

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Ai aruncat o pătură din pat,
Te-ai întins pe spate și-ai așteptat;
Ai picotat și te uitai cum noaptea-ți dezvăluia-nmiit
Roiuri de imagini sordide din care
Sufletul ți s-a plămădit;
Licăreau pe tavanul mat.
Și când lumea-ntreagă-a revenit
Și lumina se strecura printre jaluzele
Și-ai auzit pe jgheab al vrăbiilor duium,
Ai avut o atare viziune-a străzii cum
Strada cu greu a-nțelege pare;
Stând pe marginea patului, unde
Răsuceai la hârtiile din buclele-ți rotunde,
Cu-amândouă palmele murdare
Ți-ai apucat tălpile galbene-ale picioarelor.

Ts Eliot - Preludii - II

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Dimineața-și dă seama firesc
De mirosul de bere trezit
Din strada plină de rumeguș bătătorit
Cu toate noroioasele picioare ce grăbesc
Sub chioșcuri cu cafea deschise-n zori.
Cu celelalte mascarade pe care
Le reîncepe timpul ori
Te gândești la mâinile toate
Ridicând umbre murdare
Prin mii de camere mobilate.