Tadeusz Rożewicz – Prăpastia
Bunica în rochii negreCu ochelari de sârmăCu croșetaAstupă găurileLa prăpastia balustradei se retragePrivește în jur temătoareDeși nu se zărește urmă de automobil.Aleargă spre dânsa un flăcăuașO ia de mânăȘi o conduce prin abisul străziiPe celălalt țarmSe separăÎntunecimile înfricoșătoareAdunate deasupra lumiiDe către oamenii răiPe când în inimaMicului flăcăuSclipește o scânteieDe iubire