prajituri – Versuri.pro

Mircea Cărtărescu - Garofița

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Teiul Doamnei pare zugrăvit în cridă.
În cofetărie intră o gravidă.
Astfel stă la coadă între musterii
Ca o garofiță între păpădii.
Astfel între brazii cu tulpini de ceară
Ling-un șipot dulce șade-o căprioară.
Checuri cu stafide dorm în vitrine.
E frigiderul greu de savarine.
Eu la o măsuță îmi consum frucola
Și citesc cum Nică pleacă la Socola,
Că-l predau pe Creangă astăzi la amiază.
Musterii merge, coada-naintează..
Rumeioară jună, cu burtica mare,
A ajuns în față chiar la vânzătoare:
–Muma-mea, duduie, astăzi m-a trimis
să-mi dai pachetul ce i l-ai promis:
patru excelențe, două amandine
și ilone șase, glazurate bine,
cinci cutii de frișcă albă ca zăpada
și fursecuri unse gros cu șocoladă.
Vânzătoarea scoate un oftat adânc.
Pe la mese pruncii cremele-și mănânc.
–Mergi și spune celei care te-a trimis
Că i-am pus și nuga, un delicates,
Și că totul face, socotit în lei,
Doar un fleac, o sută patruzeci și trei.
Lămpile gălbui, de la fondul plastic,
Dau cofetăriei un luciu fantastic,
Iar copila noastră, galeș durdulie,
Vine la măsuța-mi cu o sarailie.
Coamele îi trec dincolo de șale.
Are sub bluziță două portocale
Iar sub gene lungi, ca de hurioară,
O privire dulce,
ca de surioară
Și-un obraz ca luna, pal îi scânteiază.
Musterii merge, coada-naintează..
Eu îmi pun șepcuța și cu forțe nouă
Merg să-l iau din stradă pe 109.

Elena Farago - Nelu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Dintr-un rest de prăjituri,
Nelu face firmituri.
Mama-l vede și-l întreabă:
– Iar nu ești copil de treabă,
Nelule, și-mi faci gunoi? …
Cum fu vorba între noi?.
– Vorba noastră? Stai să-ți spun
Ca să vezi cum o țin minte:
Să mă fac tot mai cuminte
Și mai harnic și mai bun!.
– Și de ce îmi faci gunoi?.
– Pentru vorba dintre noi:
Eu acum fac firmituri
Pentru puii rândunicii,
Ca să aibă și ei, micii,
Azi, la masă, prăjituri! …

Leonid Dimov - Vis Cu Bufon

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

În laptele dimineții aceste
Din orașul climateric cu însușiri alpestre
Au explodat ciudat prăjiturile din vitrină.
Zic ciudat, pentru că doar piereau într-un glob de lumină
De culoarea lor întunecată
Pentru prăjiturile de ciocolată,
Roz, cu scame de tăciuni
Pentru prăjiturile de căpșuni,
Verzui și galben un pic
Pentru prăjiturile cu fistic
Și așa mai departe.
Eu mă gândeam, bineînțeles, la moarte
Când a intrat sunând din clopoței, pe roțile,
Bufonul unui rege mort cu zile,
Mort subit
Pe când plutea de plăcere printr-un veac văruit.
Dar să lăsăm gluma. Era
Bufonul nostru numai catifea
Și pe dinăuntru și pe dinafară,
Un vulpoi de cârpă cu coada ușoară.
Se mișca degeaba, exista fără să fie,
Era – dacă vreți – o filozofie.
Toată lumea se făcea că nu-l știe,
Că nu-l vede când se strâmbă-n spate
Și presăra boare tulbure pe lingurițele plate..
Am început atunci să mănânc în cascade
Cataifuri, baclavale, rulade,
Simțeam în juru-mi umede boturi,
Înghițeam în neștire bezele, pișcoturi
Și creșteam, mă umflam ca un aerostat
Cu bube dulci și diabet zaharat,
Acolo în munții limpezi în zarea zmeurie
La masa pătrată din cofetărie.