Recro - Î O Poza Veche

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Simt că nu-s în stare să apar valori ce le susțin,
Tre’ce ziua, vine noaptea, motiv să mai beau puțin.
Nu mă-ntrețin cu drag de mâine, prefer să mă-ngrop în azi,
Și dacă cazi, ai doar opțiunea să te privești cum arzi.
Cum să te-nalți când ăștia aruncă peste tine
Pământ să te țină acolo crezând că-ți e mai bine,
Departe de omenire și puterea de-a înțelege,
Nu-i ceva așa comun, mai bine-i lași să plece.
Ajutoru’ nu-i pe drum, singur tre’ să reușești,
Să te strecori printre povești de final să te ferești,
Că nu-i fericit ca-n basmu’ ce-ai sperat să-ți fie soarta,
Realitatea-i mult mai aspră și-ți intră cu forța-n casă.
De-ai pierdut tot ce-ai avut, fii sigur c-au ce să-ți mai ia,
Demnitate, onoare, cinste și altele ce vor urma.
Nu te lăsa golit de-o gloată ce pune pe orice preț
S-ajungi să trăiești ca ei, hrănindu-te doar din dispreț.
Sunt atâtea alte filme ce-ai putea să le urmezi,
Cum ar fi să ajuți pe altu’ indiferent de orice crezi,
Că gândirea ne separă când ne pune etichete,
Nici măcar nu-s potrivite, da’ cine să se deștepte?
Cine să nu se-mbete cu amăgirea că-i mai bun
Decât cel ce-i stă-n față, eu nici nu-l mai văd de fum.
Și uite cum tot dau din casă, poate pe unu’ îl atinge
Și-și dă seama că nu-i singur, deși lumea-l respinge.

Otilia Cazimir - Poza Veche

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Sunt eu, fetița asta serioasă
Ce stă pe-un scăuieș, cuminte,
Strângând la piept, cu mâinile-amândouă
Păpușa nouă,
De care încă-mi mai aduc aminte?
(Avea rochiță albă, de mătasă.).
Mi-e milă de mânuța ei,
De trupul mic, și firav, și puțin:
Mi-e milă ca de-un copilaș străin
Ce-ar fi murit, demult, sub ochii mei..
Pe vremea ceea nu mă cunoșteam, –
Oglinzile erau așa de nalte!
O dată doar, în luciul unui geam
Am bănuit o clipă chipul meu,
Am prins în ochi surâsul celeilalte
Și n-am știut că-s eu.
Dar într-o zi am coborât din cui
O cadră-n care nu era nimic –
Decât o fată cu priviri căprui.
Ca un pisoi prostuț și mic,
Am cercetat pieziș, cu frică,
Vedenia stângace.
Am râs: – Săraca, tare-i mititică!
A râs și ea. – Ai și mata cercei?
De ce nu vrei să vii oleacă-ncoace?..
Dar mâna care-o căuta pe-a ei
A pipăit zadarnic sticla, rama,
Și-nspăimântată am fugit la mama..
Azi, din fetița aceea nu mai este
Decât o poză ștearsă și-o poveste.
Cu ochii mari, cu cercelușii din ureche,
Mi-a adormit – păpușa veche
Pe scauieșul din grădină –
În suflet, printre cioburi de lumină.
Dar de Crăciun, când fulgi subțiri de fum
Coboară liniște pe suflet și pe drum,
Când bate-n geamuri cea dintâi colindă, –
Din întunericul uitat în mine
Eu simt, încetișor, cum vine
Fetița din oglindă,
Cum își deschide ochii calzi și vii
Și-mi cere iarăși râs și jucării.

poza veche – Versuri.pro

Recro - Î O Poza Veche

Otilia Cazimir - Poza Veche