Geo Bogza - Povestea Vorbei

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

« Să-l legăm », ne gândeam, « să-l legăm ».
Dar nu ştiu cum se face
Că n-ajungea frânghia.
« Să-l legăm », ziceam, « să-l legăm ».
Dar am băgat de seamă
Că gardul era putred.
« Să-l legăm » ne-ndemnam, « să-l legăm ».
Când iată că văzurăm
Că nu aveam pe cine.

Anton Pann - Povestea Vorbei

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Primăvară-ntâia oară rozele când înfloresc,
C-un fir merse la-mpăratul, grădinaru-mpărătesc,
Care cu plăcere multă-n mâna sa cum l-a luat,
Totodată fără veste la un deget l-a-nțepat
Și-ntâia sa plăcere ce asupra-i o avea
I s-a-ntors în supărare, cu acel gust n-o privea;
Cum și către grădinarul zise: — Iacă un cusur
Care n-ar fi cuviință ca să-l aibă un răsur;
Tu cam te pricepi la multe măestrii grădinărești,
Ș-astă roză ghimpi să n-aibă n-ai putea s-o altuiești?
— Ba să poate, împărate, — grădinarul a răspuns
— Și grădinăria are câte un secret ascuns.
— Nu știu, — împăratul zise — asta este treaba ta,
Fă-l ca să-i lipsească ghimpii și un dar vei căpăta.
Grădinarul dar să duse, puse-ndată, altui,
Să se prinză și să crească îndestul se nevoi;
În sfârșit el cu secretu-i a văzut c-a izbutit
Și mergând la împăratul duse un fir înflorit;
Care-n mâna sa luându-l, foarte bine i-a părut
C-a putut să-l altuiască după cum a fost cerut,
Dar la nas când îl duse, zise către grădinar:
— Ce fel? Acum văz că n-are cel mai mic miros măcar!
Grădinarul îi răspunse: — Împărate, să trăiești,
Orice lucru firea-și schimbă când vei sta să-l altuiești,
Și nimic iar nu se poate ca să n-aibă vreun cusur,
Arburi, plante, flori și oameni, astfel și acest răsur,
Care ori ca-ntâi să-nghimpe și să fie cu miros,
Ori nici miros să n-aibă și să fie neghimpos.
Fiecare poartă câte un răvaș în spate.
Pe al altuia îl vede și pe al său nu-l vede.
Fiecare să ține mai cuminte decât altul.
Fiecăruia i se pare că copilul său e mai frumos, d-ar fi cât de urâcios.
Și Ce e frumos poartă și ponos.
Fiecare trage spuză pe turta lui
Lesne a judeca pe altul.
Că Nu te pricepi să împarți un pai la doi boi.
Și că
Cu ce dascăl lăcuiește
Așa carte-alcătuiește.
Așa e lumea asta:
Râde om de om și dracu de toți.
Dracu râde de porumbe negre și pe sine nu se vede.
Gura lumii numai pământul o astupă.
Fiecare să leagă unde îl doare.

povestea vorbei – Versuri.pro

Geo Bogza - Povestea Vorbei

Anton Pann - Povestea Vorbei