povestea unei urari

Într-o noapte oarecare dintr-un an ce-a fost cândva,M-am trezit cu o urare ce de-afară se-auzea:“Omule cu versuri calde care-ți trec prin minte-ades,Cum poți tu să lași smaralde ce-ar putea avea succes.Dacă razele de soare le-ar vedea, le-ar mângâia,Le-ar citi cu-nfrigurare? Scoate-le din mintea taȘi le scrie pe-ndelete, pune-le în poeziiCa s-astâmpere de sete ochii încă … Citește mai mult