Rătăcești pe străzi acum și cauți răspunsuri,
Te oprești la colț de drum și-ți aduni lacrima-n pumn,
Nimeni nu te înțelege, te simți înlăturată,
Suflet pereche nu mai ești,
Nici mama și nici tata,
Vrei să-i uiți că nu te-nțeleg,
Ești un suflet clandestin,
De tine vreau să mă leg,
Doar eu te pot iubi,
Căci în buzele tale văd sclipirea lunii,
În buzele tale văd raze de soare,
Iar mâinile tale mă ating unde mă doare,
De-a vieții cărare te întâmpin cu o floare,
Ia-mă de mână și hai să pășim în continuare,
Doar noi doi de suferință goi în zare,
În sfârșit ne-am regăsit,
Eu pe-un ton răgușit
Îți spun că ești tot ce mi-am dorit
Și nu pot să mă opresc din iubit,
Tu în sfârșit ai simțit inima plină,
Totul a fost frumos,
Dar ai murit într-un accident de mașină
Și la mormântul tău presar lacrimi și petale de crin,
Eram necredincios dar tu ai reușit să mă-nchini.

Asta-i pentru tine, Alexandra,
Sper că de acolo de sus mă auzi,
Te iubesc mult de tot,
Păcat că m-ai părăsit așa devreme,
Când în sfârșit ne-am regăsit,
Două suflete pereche rătăcite în lume,
Te iubesc,
Îngerașul meu, care mă veghează de sus din ceruri, te iubesc,
Păcat că te-ai dus,
Vroiam să fii mama copiilor mei,
Vroiam să fii mama copiilor mei,
Vroiam să fii mama copiilor mei..
ALEXANDRA..