Strofa 2:
Și într-o zi…
Îi sună telefonul, îl scoate relaxată,
Se uită la mesaj, se-ntoarce speriată.
Poți să crezi?! E un alt băiat
Care-o-ntreabă „iubita, deja m-ai uitat?”.
Ea era speriată, el a reacționat,
A urlat, a strigat, a plâns
Și e băiat…
A plecat, să se liniștească undeva,
Nu voia s-o lovească,
Era nervos și risca.
Deja nu mai avea încredere în ea,
Începuse se lege ce-i spunea lumea.
Au trecut zilele, nu s-au văzut,
Au trecut nopțile, niciun sărut!
După un timp s-au împăcat,
Erau împreună, dar ceva s-a schimbat.
S-au îndepărtat, puțin câte puțin,
Se iubeau la fel de mult,
Dar era plin de venin…
În adâncul sufletului
Simțea c-o s-o facă din nou,
Că fata era înarmată cu oca oceanului,
Parul cu raze de soare, buze seducătoare
Și el îi greșea, fiindc-o mintea,
Chema cartierul, și vagabonția,
Nu se putea rupe de drogul de stradă,
Era singur, ea era prea distantă.
Plus că relația lor nu mergea,
La fel ca-nainte ceva se-ntâmpla,
În zâmbetul ei ceva se schimba,
Din vina lui se-ntuneca.
Se țineam de mână strâns,
Nu-și dădeau drumul…
Voiau să fie 2, nu unul și unul.
Într-un final, începe să meargă
? #? #? # veneau, și părea că nu pleacă