poporul roman – Versuri.pro

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Iubit Popor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Ar fi esență multă în acest iubit popor,
Cum timpu-i chintesență de alean, nespusul dor.
E plin de oameni buni, de caste, vii Mesii,
De apostoli… Să-i răzbuni pe toți, să-i reînvii!
Este deștept poporu-mi și eu sunt doar fărâmă
Și-ncerc ca și pe mine să-l scot din greu, minciună!
Și-i cald și omenos, credincios surghiunitul…
Neputincios ‘n milenii i-e sufletu-mi, iubitul!
Profundu-i greu la văz, că acela ce muncește
Cu cap plecat timp n-are; de grâu, de-ovăz spetește
Să țină din fiertură o spumă gri-murdară,
În loc s-o arunce c-ură și să-și salveze țară?!.
Și genii are, atleți, popor ce nu-i cântat,
Mințit că-i înțeles, că-i greu!… Doar la votat
Evlavios naiv, cinstit se dă cu totul,
Neștiind că-i va fi luat parşiv; născut și mortul!?.
Căci asta-i ce-a rămas din ce încă e-al lui,
Fiindcă pământ i-au dat… un „tun”; de mort să pui!
Că n-are să-l muncească, bătrân și fără stare
Și-atunci sunt „colectivi” să-l ia… Să nu-l mai..”are”!.
Nici bun de gură nu-i și i-au sărit doar țambre,
De gâlcevari haihui ce stau putori prin „chambre”
Și-l judecă pe el, că nu-i-ndeajuns, nu face;
Deci biruri doar să aibă, de muls e… Să-l dezbrace!.
I-au luat povești că zâne avea… și avea și Rege
Și hoții-mpălătiți din jilțuri zic că-s lege,
Ce-o strâmbă-n punga lor să-și facă dinastie,
S-aibă popor ce vrea… Regat de țigănie?!?.
Păcat că Dumnezeu, oh, nu ne dă cu carul
Din heleșteul plin, popor să-și ia paharul,
Să-nchine crez că bine-i va fi cândva, o zi;
Nu lui, rând nu-i mai vine… Să roage la copii!.
Stând în genunchi plecat, popor mă-nchin la tine
Să ridici fruntea sus și tu să spui ce-i bine!
Cu barda c-altădată să dai, nu să omori…
Doar să te-aduni iar gloată, că-i știi… Și să-i dobori!.
Din slaba-ți cârcă, otreapă să-i faci… legați cu sfori!!!

Marin Sorescu - Eu Neabătutul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Nu vreau să mai întâmpin nimic,
Nu mai cinstesc,
Nu mai sărbătoresc,
Nu aniversez, cei zece ani de la, cei doisprezece
de la, cei
Doi şi jumătate de la cei douăzeci..
Nu mă mai mobilizează cele nouă şi jumătate,
opt, şapte luni
Până la..
Nu vibrez la magistrale
De când mă trezesc dimineaţa şi până seara târziu
(Căci am într-adevăr cu totul alte griji
şi probleme)
Nu înfierez
Nu aplaud, nu scandez (uitaţi-vă la buzele
mele lipite)
Nu mă iau la întrecere.
Mă lasă rece graficul recoltelor bogate
De la Însămânţările sunt în toi, până
La Mai sunt două zile până la încheierea
secerişului
Şi până la Totul pentru export.
Nu mă îmbăiez zilnic în spiritul sarcinilor
subliniate
Nu mă angajez ferm,
Ştiu ce înseamnă actuala etapă şi fără să mi
se urle
În ureche,
Ştiu încotro ne îndreptăm cu paşi repezi,
Îmi dau seama unde am ajuns,
Cunosc bine sacrificiile,
Un singur gând, un singur ţel, o singură voinţă
Mi se pare prea puţin pentru o singură viaţă!
Sunt hăt departe de deplina satisfacţie, profunda
recunoştinţă..
Cunosc grija permanentă şi tocmai asta mă
îngrijorează profund..
Nu acţionez neabătut..
Intuiesc bine că vreţi să mergeţi şi mai departe,
Nu contaţi pe mine!
Nu mi-am propus ca obiectiv strategic
Edificarea. Nu contaţi pe mine!.
Ţelurile sunt prea măreţe,
Eu sunt mic, uitat, nebăgat în seamă,
Ce însemn eu pentru voi?
Eu nu sunt decât poporul român
Nu contaţi pe mine!

Corneliu Vadim Tudor - Poporul Român

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Frumoși mai sunt românii noștri, poporul-i înțelept ca marea
Prin brazii stemei trece oastea de cavaleri danubieni
Un fluviu fumegând de patimi ne-a dăltuit pe chip răbdarea
Mai de din vale de Rovine până în Munții Apuseni.
Poporul este tot ce mișcă și tot ce stă în așteptare
E troița de la mormântul Eroului Necunoscut
E Miorița care-i ninge la creștet baciului o floare
Și voievodul peste brazdă când se apleacă a sărut.
El e noblețea stirpei noastre țesută-n aur vechi pe ie
Puterea de-a privi de-a pururi, cinstit, în ochii tuturor
E curățenia morală de-a fi măreți și-n vitregie
Poporul este datoria de-a nu ne rupe de popor.
L-au biciuit cu spini tâlharii de-au sângerat și macii-n grâne
L-au fost târât în vrej de flăcări la judecata de apoi
Iar clopotul de oase albe din turla patriei române
Trăgea o zi a sărbătoare și două veacuri a război.
Și l-au tăiat hrisovu-n patru, și i-au înfipt jungheru-n spate
Făptura lui remesiană au pus-o-n furcă la răscruci
Tăgada, trocul și trădarea cădeau din bălțile furate
L-au tras pe roată ca pe-un mire atiți procleți și eunuci.
Dar cum renaște din cenușă acvila binecuvântată
Dar cum pe seceta cea mare ploua cu pâine și cu pești
Pe cai răzbunători ca roua venea de fiecare dată
Zeița-n veci biruitoare a limbii noastre românești.
Poporul e împărăția, în întregime și în parte
El e coconul ce se naște și-i veteranul de război
El e bărbatul și femeia îndrăgostiți până la moarte
Și e orația de nuntă pentru aceste vremuri noi.
Poporul e asceza noastră ca preț suprem al libertății
El ne va judeca o dată de-am fost sau n-am fost patrioți
Poporul este țara însăși vibrând în agora cetății
Și e destinul României pe care au vânat-o toți

Iordache Robert - Adrian Păunescu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Adrian Păunescu,
Dintre marii scriitori,
Te afli și tu, printre miile de stele,
Ești cel ce-ai îmbrăcat țara cu versuri în culori,
Și cum, noi prețuim versurile tale de bucurie și durere.
Păcat că acum după ce-ai plecat,
Lumea se arată,
Nimeni înainte, poate nu te-a apreciat,
Cum acuma e interesată.
Așa-i ăst popor român, ce plânge,
De la daci încoace,
După, cel bun se stinge,
Acest popor stă parafrazând și tace,
Ca scriitor trăiești și scrii și poate nu te lasă lumea-n pace,
Ale tale poezii apreciate nu-s să știi
Abia după a ta moarte poporului îi place.
Și după ce acele poezii le scrii,
Te plângem mai apoi,
Citind scrierile tale vii,
După ce tu comoară națională, plecat-ai dintre noi!

Adrian Păunescu - Trăiască România

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Dacă ne-nfruntă munții, cu munții ne vom bate,
Pentru lumina țării și pentru libertate,
Aici ne e cuvântul când îl avem de spus,
Decât slujirea țării nimic nu-i mai presus.
Jurăm credință luptei oricât ar fi de grea,
Jurăm că pentru țară și viața ne-o vom da,
Jurăm să nu ne mintă nici clipa, nici vecia
Trăiască libertatea, trăiască România,
Trăiască în fericire și liniște poporul,
Trăiască România, trăiască tricolorul.
Dar țara nu se face cu lănci, cu apatrizi,
Iubirea nu te scuză când ochii îi închizi
Să curățăm tot răul din viața României,
Că noi suntem partidul și țara omeniei,
Nu creadă hoții muncii că ei sunt mari și tari,
Noi suntem patrioții revoluționari,
Avem contract pe viață cu visul și cu glia,
Trăiască libertatea, trăiască România,
Trăiască în fericire și liniște poporul,
Trăiască România, trăiască tricolorul.
A noastră este țara, o moștenim deplin,
Va trebui, întreagă, s-o dăm celor ce vin,
La cei născuți și astăzi și mâine și poimâine,
Nici pâine fără muncă, nici muncă fără pâine,
Nici călăreți pe aer, nici cai fără călări,
Nici țară fără lume, nici lume fără țări,
Să crească-n lume pacea, dreptatea, bucuria,
Trăiască libertatea, trăiască România,
Trăiască în fericire și liniște poporul,
Trăiască România, trăiască tricolorul.
Trăiască muncitorii, țăranii, cărturarii,
Trăiască demnitatea cea fără de avarii,
Dacă renunți la luptă n-ai ce să mai aștepți,
Nimica nu se face-n poziție de drepți,
Să facem România prin toți și pentru toți,
Un teritoriu liber de orice prejudecăți,
Să fie al nostru dreptul și a noastră datoria,
Trăiască libertatea, trăiască România,
Trăiască România, partidul și poporul,
Trăiască România, trăiască tricolorul.
Jurăm din milioane de inimi și destine,
Din orice fel de sânge ne murmură în vine,
Jurăm bătrân și tânăr, femeie și bărbat,
Credință României, necondiționat,
Că țara-i bogăția ce veșnic ne rămâne,
Și glasul ei ce îndeamnă ‘Deșteaptă-te române’,
Nu ne-nspăimântă nimeni cu forța sau pustia,
Trăiască libertatea, trăiască România,
Trăiască România, partidul și poporul,
Trăiască România, trăiască tricolorul.
Suntem de e nevoie, o țară de soldați,
Suntem de e nevoie, un lanț de munți Carpați,
Durerea țării noastre făcută-i să ne doară,
Ne place libertatea ca oameni și ca țară,
Și soarele dreptății să lumineze sfânt,
O țară în roșu, galben și albastru pe pământ,
Aceasta-i viața noastră, aceasta ni-i tăria,
Trăiască libertatea, trăiască România,
Trăiască în fericire și liniște poporul,
Trăiască România, trăiască tricolorul.