poezie critica – Versuri.pro

Paul Eluard - Critica Poeziei

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Critica poeziei
de Paul Eluard.

Vâlvoarea a trezit din somn pădurea,
Trunchiurile, inimile, mâinile, frunzele
Și fericirea strânsă-ntr-un buchet,
Topit într-o dulceață ușoară, amețitoare.
O pădure deasă de prieteni
Ce-a răsărit în jurul verzilor fântâni
Ale acestui soare-alintător
Țâșnind spre ceruri din butucii-aprinși.

Garcia Lorca a fost ucis.
Cămin adăpostind o vorbă numai
Și buze-mpreunate spre-a ține-n ele viața,
Un prunc lipsit de lacrimi,
În ochii lui asemeni apei care se pierde în pământ
Lumina viitorului
Se-adună strop cu strop
Și umple omul
Până la pleoapele lui străvezii.

Saint-Pol-Roux a fost ucis
Iar fiica lui supusă la tortură.
Oraș înghețat, cu asemănătoarea ascunzișuri,
În care eu visez un rod în floare,
Visez la ceru-ntreg, visez pământul
Cum aș visa fecioare dezvelite,
Prinse-ntr-o horă fără de sfârșit –
Voi sterpe pietre, ziduri lipsite de ecou,
Vă ocolesc acuma cu un zâmbet.

Decour a fost ucis.

Eugen Jebeleanu - La Eminescu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

LA EMINESCU.
La ce ţi-a folosit nimeni nu ştie.
Adică nu ţi-a folosit întru nimic.
Poezia sărăciei
se întăreşte pretutindeni.
Nu-s tari decît
cei care ştiu să-ncalece.
Şi caii
sînt din ce în ce mai slabi
şi călăreţii tot mai bestiali.
Iar coastele-s solare giurgiuvele
la puşcăria visurilor moarte.
Şi toate-acestea
ni se şi cuvin,
căci le şi merităm.
Acuma eşti de bronz
nu-ţi pasă de nimic.
Sau, poate, nu-mi dau seama..
Căci, azi-noapte,
mi s-a părut că,
nu fără precauţie,
rotindu-ţi nesfîrşiţii ochi
de oceane
ai tras din colierul de garoafe,
ce-ţi mîngîia grumazul, una
şi-ai înghiţit-o pe furiş.
-Eugen Jebeleanu -ARMA SECRETĂ-1980

Grigore Alexandrescu - Celui Ce Scria Că Poezia Este O Boală Nelecuită

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

CELUI CE SCRIA CĂ POEZIA ESTE O BOALĂ NELECUITĂ.
Dar, boala poeziei este nelecuită:
Ai zis și tu-n viața-ți un singur adevăr;
Dovada la aceasta e muza-ți cea pocită,
Și versurile tale, care se trag de păr.
De-atâta vreme lumea își bate joc de tine,
Și-n loc să pui silință a scrie ceva mai bine,
Din zi în zi mai tare te văd că schiopătezi.
Ce doctor așa mare poate să se găsească,
De a ta nebunie să te tămăduiască,
Sau cel puțin să facă în proza sa visezi?.
Adăugată de către-Radu Dan Alexandru

Friedrich Holderlin - Poeți Fățarnici

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Voi, ipocriți fără suflet, să nu mai vorbiți despre zei!
Voi vă-nchinați Rațiunii! Nu credeți în Helios,
În Cel-care-tună și-n zeul marin;
Moartă-i Țărâna, cine mai stă s-o cinstească?.
Dar mângâiați-vă, Zei! Căci podoabă cântării sunteți,
Chiar de s-a stins respirul din numele voastre;
Iar dacă-i nevoie de-un mare cuvânt,
Mumă Natură! gândul se-ndreaptă spre tine.

Alexandru Macedonski - Răspuns la Câțiva Critici

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Nu pot să zbor cu voi pe-o rază,
Mi-e frică luna să nu cază,
Să ne turtească împreună,
Că-n Iadul cel de grozăvie
Am merge în tovărășie,
Și-atuncea: Noapte bună!.
Dar dintr-a mea junie dusă
În întristarea mea nespusă
Mai am pe neașteptate
Ca să-mpletesc încă ghirlande
Pe fruntea sfintelor amante
Un șir de foi uscate!.
Voi preferați în lăcrămioare
Ca într-o baie răcoritoare
Să v-afundați până la gât,
Și-astfel din apa lor căldicică
Să dați afară o cărticică
Bună de leacuri și de urât.
Ei! Zău!.. Voi poate c-aveți dreptate
Și puteți plânge, în libertate,
Dureri pe care nu le-ați simțit!
Le puteți pune și pe hârtie..
Lumii ce-i pasă?.. Ce-mi pasă mie?..
Nu vă voi spune ce-am suferit!
Mărturii zadarnici nu vă voi face
A suferinței care-n piept zace,
Adevărata durere tace!
Și-ascunde fața și plânge-n umbră,
O știe numai noaptea cea sumbră,
Care-o-nvelește ca-ntr-o manta!
Încât de visuri, vă cer iertare,
Nu pot să umblu pe nori călare
Când pot la dânșii a mă uita!
Ca să bat câmpii, cum fac nebunii,
Nu se mai poate ca să mă-nvăț..
Alții să umble călări pe băț..
Genul meu este al Rațiunii!.
Rima din urmă mi-aduce-aminte
C-am pus pe iune de trei silabe;
De la pășune venind pe labe
Un critic, însă, mă cam dezminte;
Urmeze-și treaba, că-i fac hatârul..
De-o vrea pășunea să-și prelungească,
Nimenea n-are ca să-l oprească,
Și cal de astăzi va fi catârul!
Aici desigur că este vreme
A-mi lua seama și a mă teme
C-am început-o cu foi uscate
Și le pui toate amestecate;
N-am spus nimica despre delire,
Și n-am în versuri nici o simțire,
Ba chiar și șchioape, când isprăvesc,
Cu foarte multe mă pomenesc.
Nu e-ndoială, până la ceruri
Nici de-astă dată nu m-am urcat
N-am pus enigme de dezlegat!
În poezie nu am misteruri..
Tot ce-am scris este raționat!
Proză rimată, curată proză,
Că-n cer aș face stranie poză!
Calea de mijloc iar n-am ținut
Dacă-n văzduhuri nu m-am pierdut,
Ș-ar fi fost bine, barem pe-o stea
Ca să-mi iau zborul până la ea.
Ș-ajuns acolo, să bat în cer
Un cui de aur sau chiar de fier,
Ca să-mi leg sacul și să mă leagăn;
Închis într-însul ca într-un leagăn,
Să văd pământul stând la picioare
Și dând târcoale pe lângă soare,
Iar între soare și-ntre pământ
Să stau să cânt!.
Vânturi turbate găseam destule,
Câte și-n lume ființe nule!
Raze de stele lesne găseam
Puteam prea bine să iau un dram!
Praful de aur, oricum, nu strică,
În cantitate mare sau mică!
Destul s-ajungă să poleiască,
Că treci chiar marfă dobitocească;
Găseam, în fine, un dram sau două
Din aurora cu buzi de rouă,
Și chiar acele comete antici
Care se plimbă cu cozi gigantici
Puteau prea bine ca să-mi dea mie
Dintr-a lor coadă portocalie
Măcar un petic, să-mi înfășor
Gândul meu vecinic rătăcitor!