poezie chineza – Versuri.pro

Du Fu - Cântec Despre Dansul Stiletului (Pentru o Elevă a Doamnei Gongsun)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Acolo a trăit cu ani în urmă superba Gongsun,
Care, dansând cu stiletul ei, atrăgea de pretutindeni
O audienţă asemeni munţilor pierduţi printre ei înşişi.
Cerul şi pământul se roteau la stânga şi la dreapta, urmărindu-i mişcările,
Care erau ca ale Arcaşului care dobora nouă sori de pe boltă,
Rapide ca îngerii în faţa aripii dragonilor.
Ea începea ca trăsnetul, dând glas mâniei,
Şi sfârşea lin ca luciul catifelat al fluviilor şi-al mărilor.
Dispărute sunt acele buze roşii şi acele mâneci perlate;
Iar în afara acestei unice eleve, nimeni nu mai răspândeşte acel parfum;
Această frumuseţe din Lingying, la Turnul Zeului Alb,
Dansează încă şi cântă ca în vremurile fericite de atunci.
Iar noi, răspunzând unul altuia la întrebări,
Oftăm împreună, întristaţi de schimbările care s-au petrecut.
Erau opt mii de doamne la curtea ultimului Împărat,
Dar nici una nu dansa dansul stiletului ca Doamna Gongsun.
Au trecut cincizeci de ani, ca o întoarcere de palmă;
Vânt şi praf, umplând lumea, au ascuns Curtea Imperială.
În locul Cântăreţilor din Grădina Perelor, care au dispărut asemeni ceţii,
Mai sunt una sau două fete-muzician încercând să încânte îngheţatul Sun.
Copaci de înălţimea unui om străjuiesc Cavoul de Aur al Împăratului,
Mi se pare chiar că aud iarba uscată vibrând pe stâncile de la Qutang.
Cântecul s-a pierdut, struna molcomă şi fluierul iute au amuţit.
De pe culmele bucuriei, întristarea vine deodată cu luna nouă.
Iar eu, un biet bătrân, neştiind încotro mă îndrept, trebuie să-mi întăresc
Picioarele pe dealuri singuratice, mergând înspre disperare şi boli.

Lucian Blaga - Slovele Eterne

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

În vreme ce tăcut eu versuri scriu, privesc
de la fereastră, cum tulpinile de bambus
se leagănă în vânt.
Asemeni unei ape tulburate ele sunt.
Și zvonul foilor se-aude
ca un zgomot de cascadă.
Arunc aceste slove
pe hârtie. Ca flori de prun ele apar
căzute, răvășite în zăpadă.
Mireasma mandarinei, duhul tainei,
dispare când o fată prea-ndelung
o poartă-n faldurile hainei. Și bruma pierde-se,
când soarele o vede,
Numai slovele pe care eu le scriu
sunt veșnice.
Aceasta eu, eu Li Tai-Pe, o știu.
(din poezia chineză
Li Tai-Pe 701-762)

Lucian Blaga - Răsare Soarele

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Răsare soarele: de muncă mă apuc.
Apune soarele: în somn mă duc.
Îmi sap fântâna, beau din ea.
Din plin ogorul mă va sătura.
Nici împăratul cu puterea lui, mai bine
nu s-ar putea-ngriji de mine.
(din poezia chineză
cea mai veche poezie 2000 î. e. n.)

Li Po - Pentru Meng Hao-Jan

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Îl iubesc pe Maestrul Meng.
Liber ca o adiere de vânt,
El este faimos
Pretutindeni.
În rumena tinerețe, el a renunțat
La funcții și la avantajele lor oficiale.
Astăzi, om vârstnic cu părul alb, se relaxează
În mijlocul pinilor și al norilor.
Beat sub lumina lunii,
El, adeseori, atinge înțelepciunea deplină.
Pierdut printre flori,
El nu are nici un stăpân.
Cum aș putea aspira
Să ajung un munte atât de înalt?
De aici, de jos, mă înclin
Acestei miresme atât de evidente.