Poetică – Versuri.pro

Paul Valery - La Poet

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

La poet:
Urechea vorbește
Gura ascultă
Inteligența, luciditatea sunt
acelea care produc și visează;
Somnul e acela care vede limpede;
Imaginea și fantasmele sunt
acelea care privesc;
Lipsa și lacuna sunt acelea
care creează.

Percy Bysshe Shelley - Laurii Calpi și Laurii Adevărați

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

„Tu cine ești, trufaș ce pângărești
Cununa, doar poeților sortită –
În timp ce ca o lună-n cer pălești?
Să nu te-atingi de frunza cuvenită
Puținilor aleși, care-au pătruns
În minunata veșniciei lume:
Ești unul din mulțimea fără nume”.
„Prietene”, – trufașul mi-a răspuns, –
Eu port un laur calp, și deși pare
Strălucitor, nu-i ca acela care
L-ncunună pe Milton. Roua lui
E-o otravă, iar nădejdile ce cresc
La umbra lui, sunt flori de care spui
Că mor din clipa-n care înfloresc”.
1821.
(postumă)

Nichita Stănescu - Respirări XVIII

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

„În poezie nimeni nu se concurează cu nimeni. Totul este să fii poet, și dacă ești, tu singur o știi, tu singur ești măreț sau jigodie, și asta, numai față de tine însuți. Ce să fac dacă dimineața, când mă trezesc din somn, în același trup mă trezesc?”

Nicolae Labiș - Poetica

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Eu trec prin ploaie și mă pierd pe vânt,
Destram furtuni, dar tot furtună sunt.
Mă-mpart arzând, spre tot ce-mi aparține.
Vorbesc de foc, și focul e în mine.
Zidesc culori, dar zidul stă să cadă.
Lovind în ierni, mi-e milă de zăpadă,
Și sunt doar spadă între rău și bine;
Mă tem de foc, și focul e în mine.
Scot unde frânte din izvorul viu,
Alerg pe gând, și tot ajung târziu;
Ce flacără în seama ei mă ține?
Vorbesc de foc, și focul e în mine.
Știți voi cât cheltuiește un copac
Să-i facă anotimpului pe plac?
Dar frunzele-i rămân mereu străine –
Mă tem de foc, și focul e în mine.
Dă-mi, inimă, căldura necesară,
Peste cuvinte să se facă vară,
Și cer cu cer în cântec să se-mbine,
Vorbesc de foc, și focul e în mine.

Tadeusz Rożewicz - Poetica

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

I.
Curat e cântecul
poetului
care slujește
o cauză dreaptă.
El ocolește cimitirele
de vorbe și de icoane
Respinge recuzitele școlilor
palpează inima și lucrurile
scrie versuri simple.
Se prăbușesc vorbele
din care lipsește dragostea
căci fără ea cântecul nostru
e ca zumzetul insectelor
ca vopseaua fructelor de ceară
ca sunetul tablei de alamă
ca strigătele unui bețivan
ca tăcerea lucrurilor.
Cântecul fără dragoste
e mort
lumea îi întoarce spatele
indiferentă și aspră.

II.
Credeam
că vorbele sunt ușoare
ca un fulg
strălucitoare ca mătasea
rotunde ca genunchii fetelor
fără de grijă ca glasul păsărilor
credeam că vin
ascultătoare
la fiecare chemare
că se pot compune din ele tablouri
a căror multitudine de sensuri
ascund în ele bogăția.