George Bacovia – Obsesii
Obsesii.Cu gândul meuLa tine,Am întâlnitAspecte similare.Părea că eştiChiar tu..Doar sufletul tăuMai rămâneaSă difere.Şi astfel,Din mersul meu,Psihologii, diverse,Mă-ndreptau,În marşul greuAl străzii.
Versuri corectate și adnotate
Obsesii.Cu gândul meuLa tine,Am întâlnitAspecte similare.Părea că eştiChiar tu..Doar sufletul tăuMai rămâneaSă difere.Şi astfel,Din mersul meu,Psihologii, diverse,Mă-ndreptau,În marşul greuAl străzii.
Tu provii din miros.Floare frământată.Eu te inspir, ca pe un fum, în noduri răsucite.Viețuiești în cerul înstelatși pe cadranul ceasului digital.Mă îmbeți mai sigurși mai repede decât lumina.Din cauza ta mă doare capulși până astăzi te mai confund cu muzica.
Tu mergi lângă întrebările mele,Eu merg lângă liniștea ta.Tu mergi lângă zorii dragostei mele,Eu merg lângă amurgul părului tău.
Ți-aș spune cevadespre noi,despre zăpada de-afară,despre dragostea mea.Ți-aș spune ceva,orice,numai să nu crească iarba tăcerii între noi.Ți-aș spune cevace-ai știut,sau ce știu,dar a-nceput să crească iarba tăcerii între noiși s-au rătăcit sunetele din cuvântul târziu.
Cred când îmi spui că nu plăceai lumii, iubito,În copilăria-ți, și mamei urâtă-i erai,Până când mare-ai crescut, pârguindu-te-n taină;Da, mi te-nchipui ca pe-o copilă ciudată.Floarea din vie, nici ea n-are chip și culoare,Rodul însă, când copt e, farmecă oameni și zei.