Alecu Donici - Poetul și Bogatul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Un sărăiman poet odat-au reclamat
Asupra unui om prostuț, dar prea bogat;
Iar jaloba-i era în chipul următor:.
— Tu, al Olimpului atotstăpânitor,
Și preste zei mai mare zeu,
O, Joe preaslăvite!
Ascultă glasul meu,.
Ia sama la a mea smerită rugăminte:
Cu ce ți-am greșit eu,
De mă găsesc atât
De soartă prigonit,
Încât nu am nici casă,
Nici lingură, nici masă.
Și singura-mi avere
E numai în părere;.
Când dimpotrivă, văd, cu toată-a lui prostie,
Bogatul în trufie,
De-a lui închinători fățarnici ocolit
Și pentru interes adesea măgulit,
În desfătare el se află tot voios,.
Gras, gros și sănătos;
Iar eu, ca vai de mine,.
Sorb inspirație și-o mistuiesc cu rime
Prin care, cum au zis un frate-n poezie,
Nu poți scăpa măcar de-o mică datorie.
— Destul! Am înțeles,.
Lui Joe au răspuns,
De jaloba-i pătruns.
Dar cum nu jedeci tu, că singur ți-ai ales
Din bunurile lumii
Al slavei falnic nume,.
Și scrierile tale în veacuri viitoare
Vor fi nemuritoare;
Iar desfătarea lui e numai pe viață.
Și când el ar avea o minte mai isteață,.
Atuncea ar cunoaște
Și-ar plânge mai amar a sa nimicnicie;
Fiindcă cel ce naște
Plăcuta poezie
E mult mai însemnat
Decât un nătărău bogat.

poet si bogatul – Versuri.pro

Alecu Donici - Poetul și Bogatul