poemul vii

Aplecându-mă în după-amieze,îmi arunc capcanele triste înspre ochii tăi marini.Acolo, în cea mai înaltă explozie, singurătatea mease întinde şi arde, braţele ei arată ca braţele unui omaproape de înec.Am trimis semnale roşii dincolo de ochii tăi absenţi,care se unduiesc ca marea în apropierea unui far.Reţii numai întunericul, femeia mea distantă,şi din privirea ta, uneori, ţărmul … Citește mai mult