poemul vi

Mi te amintesc așa cum erai astă toamnă.Erai pălăria cenușie și inima liniștită.În ochii tăi flăcările apusului purtau o luptă.Și frunzele cădeau în bălțile din sufletul tău.Întinzându-mi brațele ca o plantă cățărătoare,frunzele îți împânzeau vocea, calmă și împăcată.Artificii de venerație în care setea-mi ardea.Zambilă dulce și albastră răsucită pe sufletul meu.Îți simt privirea călătorind, și … Citește mai mult