poeme dragoste – Versuri.pro

Rabindranath Tagore - Poeme de Dragoste 1

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Îi încercui brațele nesățios și o strâng la pieptul meu.
Caut să cuprind sub puterea brațelor mele frumusețea ei,
să desprind zâmbetul ei senin sub greutatea sărutului meu
și să beau pătimaș adâncul privirii ei.
Vai! Dar cum oare aș putea?
Cine-i acela care poate distruge albastrul cerului?.
Încerc să-i strâng în brațe frumusețea.
Îmi scapă. Doar trupul ei rămâne stăpân mâinilor mele.
Dezamăgit și învins de oboseală, purced din nou pe drumul părăsit.
Cum oare ar putea atinge trupul floarea
pe care sufletul doar poate s-o atingă?

Rabindranath Tagore - Poeme de Dragoste 12

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Dezleagă-mă de lanțurile tale fermecate, iubita mea.
Nu, nu turna seva sărutului tău în mine.
Nori grei de balsam adormitor îmi copleșesc inima.
Deschide larg porțile tale și fă loc soarelui dimineții.
Învăluit în cutele mângâierilor tale mă simt una cu tine.
Dezleagă-mă de vrăjile tale și redă-mi toată bărbăția.
Numai atunci îți voi putea închina o inimă neîncătușată.

Rabindranath Tagore - Poeme de Dragoste 4

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

– Să crezi în dragoste, chiar dacă-i izvor nesecat de durere. Nu-ți încătușa nicicând viața inimii tale.
– Nu, nu, prietene al meu. Vorbele tale sunt întuneric și nu le pot pricepe.
– Iubita mea, sufletul nu este făcut decât să trăiască între lacrimă și cântec.
– Nu, nu, prietene al meu. Vorbele tale sunt întuneric și nu le pot pricepe.
– Bucuria are viața scurtă ca picătura de rouă. Atunci când surâde, moare. Durerea este puternică și de neînfânt. Lasă fiorii dragostei să-și trezească din nou lacrimile durerii în ochii tăi.
– Nu, nu, prietene al meu. Vorbele tale sunt întuneric și nu le pot pricepe.
– Floarea de lotus voiește mai bine să se răsfețe o clipă doar în lucirea soarelui, ca apoi să moară, decât să trăiască veșnicia iernii într-un biet mugur.
– Nu, nu, prietene al meu. Vorbele tale sunt întuneric și nu le pot pricepe.

Rabindranath Tagore - Poeme de Dragoste 2

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Dragostea mea, inima mea e văpaie zi şi noapte
cu gândul la întâlnirile cu tine, la întâlnirea ta –
ca la întâlnirea morţii nimicitoare.
Aş vrea să fiu distrus de tine ca de o furtună.
Ia-mi tot ce am, omoară-mi somnul, năruie-mi visele,
răpeşte-mă chiar lumii.
Fie ca, prin această pustiire şi adevărată despuiere a mea,
să întrupăm frumuseţea într-o singură fiinţă.
Vai, dorinţa-mi e zadarnică!
Unde oare găsesc speranţa împreunării adevărate,
de nu în Tine, Doamne?

Rabindranath Tagore - Poeme De Dragoste 7

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

El îmi șopti: „Dragostea mea, înalță-ți ochii”
L-am mustrat, spunându-i: „Pleacă” – și el nu s-a mișcat.
Cu mâinile mele prinse în ale lui – așa a stat înaintea-mi.
I-am spus: „Părăsește-mă” – dar el n-a plecat.
Și-a apropiat chipul de urechea mea. L-am privit și i-am spus:
„Ce rușine” – și el nu s-a mișcat din loc.
Buzele lui atinseră obrajii mei. Am tremurat și i-am spus:
„Prea mult îndrăznești” – dar el n-a roșit.
Înfipse o floare în părul meu. I-am spus:
„Degeaba” – dar el nu s-a neliniștit.
Îmi luă florile ce-mi încercuiau gâtul și dispăru.
Plâng și întreb încă și azi în inima mea:
„De ce nu vine iar?”

Rabindranath Tagore - Poeme de Dragoste 8

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Toată dimineața am încercat să-mpletesc o cunună,
dar florile-mi lunecau dintre degete.
Erai așezat departe de mine și mă priveai pe furiș.
Întreabă-l pe-acest ochi întunecat de răutate – a cui e vina?
Încerc să cânt un cântec – zadarnică încercare.
Un zâmbet pierdut tremură pe buzele tale.
Întreabă-l de ce – nereușita mea?
Lasă-ți buzele surâzătoare să-ți spună
cum glasul meu s-a întunecat în tăcere ca o albină nebună de beție în sânul unui lotus.
E seară. E timpul ca florile să-și închidă petalele.
Lasă-mă să mă așez lângă tine și poruncește buzelor mele
să îndeplinească astă slujbă a nopții,
la lumina stelelor îngândurate!