poem trist – Versuri.pro

Petre Stoica - Poem de Iarnă și În Același Timp de Dragoste

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Cuvântul meu nu ajunge niciodată la tine
Plicul meu plin de culorile mării
Picură negura pe toate indicatoarele drumurilor
Furtuna îmi răstoarnă potecile
Și urmele se pierd spre limba lupului neagră
Plicul meu este numai o scrisoare cu litere albe
Plutește pe câmpul îmbibat de sare și somn
Întunericul îmi stinge fluturii ultimii
Iar mâna ridicată rămâne un semn rătăcit prin tăcerile iernii

Tatiana Stepa - Poem cu Umeri Goi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Și dac-am fost, și dacă suntem,
Și dacă nu ne-am întâmplat,
În ochii mei rămâi icoană,
În ochii tăi rămân regat.
Troienele urcă în sarea din sânge,
O frunză din mine stă-n lună și plânge.
În ochii tăi coboară Luna,
În ochii mei se face frig,
Frunzare ning și crește noaptea
În numele pe care-l strig.
Unde-ai să-ngropi iubirea mea?
Unde-ai să duci aceste ploi?
Sub ce prăpăstii va muri
Poemul trist cu umeri goi?.
Se face liniște
În noi,
Din ochii sălciilor cad brume,
Ne dezlegăm în asfințit
Și vine noaptea fără nume

Aurel Dumitrașcu - Poem Trist Pe Fond Roșu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Florile roșii mor încet în ferestre
tu să nu spui acum că e seară
îngrozitor de puțin trăiesc oamenii
dulcea pribegie a cărnii prin aer
și atâtea propuneri pline de grație
până și zidul rămâne cu capul întors
rujul reginei pe glezna bufonului – iată
aceste ținuturi, marasmul, lagună
convorbim
împerecherea broaștelor nu-i o problemă
de logică în orice poveste cineva vinde măști
mari bucăți de jar se aud mișunând
casă plânge, totul pălește în roșu
„bărbat sunt numai din întâmplare,
puteam fi nefericit ca un turn”
pelerin în propria-ți casă
adică memoria se ascunde-n oglinzi.
prohibito, ce-mi spuneai despre
solemnitatea creierului înainte de moarte?
– și plouă –
șoaptele, vezi, mult prea mult se lovesc
peste ceafă ca niște datornici.