plugari – Versuri.pro

Colinde - Sculați Plugari

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Sculați plugari nu mai dormiți
Hai lerui Ier
Vremea e să vă gătiți
Casa să vă maturați
Și masa să v-încărcați.
Noi umblăm și colindăm
Și pe Domnul lăudăm
Din seara ajunului
Până-n cea-a Crăciunului.
Nu vă fie cu bánat
C-am venit la colindat,
Să fie cu mulțumire
C-am ajuns aceste zile.

Octavian Goga - Plugarii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Plugarii.
La voi aleargă totdeauna
Truditu-mi suflet să se-nchine;
Voi singuri străjuiţi altarul
Nădejdii noastre de mai bine.
Al vostru-i plânsul strunei mele,
Creştini ce n-aveţi sărbătoare,
Voi, cei mai buni copii ai firii,
Urziţi din lacrimi şi sudoare.
Cu mila-i nesfârşită, cerul
Clipirii voastre-nduioşate
I-a dat cea mai curată rază
Din sfânta lui seninătate.
El v-a dat suflet să tresară
Şi inimă să se-nfioare,
De glasul frunzelor din codru,
De şopot tainic de izvoare.
În coapsa grăitoarei mirişti
Devreme plugul vostru ară;
E primăvară pe câmpie,
Şi-n ochiul vostru-i primăvară.
Blând tainele vi le desface
Din sânu-i milostiva glie,
Căci toată floarea vă cunoaşte
Şi toată frunza ei vă ştie.
Purtaţi cu braţele-amândouă
A muncii rodnică povară,
Sub strălucirea-nlăcrimată
A dimineţilor de vară.
Şi nimeni truda nu v-alină,
Doar bunul cerului părinte,
De sus, pe frunte vă aşază
Cununa razelor lui sfinte.
A voastră-i jalea cea mai mare,
A voastră-i truda cea mai sfântă,
Stăpânul vitreg vă loveşte,
Când cerul bine-vă-cuvântă.
Dar dacă-n schimbul pâinii voastre,
Piticul vă plăteşte fiere,
Îndurător v-ascultă Domnul
Şi vă trimite mângâiere.
Când doarme plugul pe rotile,
În pacea serilor de toamnă,
La voi coboară Cosânzeana,
A visurilor noastre doamnă.
Vin crai cu argintate coifuri
Şi-n aur zânele bălaie:
Atâta strălucire-ncape
În bietul bordeiaş de paie.
Fraţi buni ai frunzelor din codru,
Copii ai mândrei bolţi albastre,
Sfinţiţi cu roua suferinţii
Ţărâna plaiurilor noastre!
Din casa voastră, unde-n umbră
Plâng doinele şi râde hora,
Va străluci odată vremii
Norocul nostru, -al tuturora.
A mea e lacrima ce-n tremur
Prin sita genelor se frânge,
Al meu e cântul ce-n pustie
Neputincioasa jale-şi plânge.
Ci-n pacea obidirii voastre,
Ca-ntr-un întins adânc de mare.
Trăieşte-nfricoşatul vifor
Al vremilor răzbunătoare.

Ileana Constantinescu - S-A Dus Cucul, Pupă-l-Aș!

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Arțăraș și mărăraș,
S-a dus cucul, pupă-l-aș,
S-a dus cucul, pupă-l-aș,
A lăsat puii golași.
Nu i-a lăsat sus în cuib,
Ci i-a lăsat pe pământ,
Cu aripile-n nisip,
Pitulicea i-a găsit.
Pitulicea i-a găsit
Și i-a luat și i-a crescut
Cu gândaci, cu gândăcei
Până i-a făcut măricei.
Veni cucul la o vreme
Mi-a găsit puii cu pene,
Cucul zice să mi-i ia,
Pitulicea ea nu vrea.
Pitulicea ea nu vrea,
Zice că i-a crescut ea,
Mi i-a făcut de un an
De-mi cântă pe Teleorman
La băieții de plugari,
La fetițele mai mari.

Aron Cotruș - Către Plugari

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Ce-ar face mârșavii ciocoi
de n-ați fi voi,
voi, boi greoi
în juguri noi,
la pluguri noi?!
Ce-ar zice putrezii ciocoi
dacă-ați ara doar pentru voi,
dacă-ați săpa doar pentru voi,
de n-ați mai îndura nevoi
prin vânt, prin arșiță, prin ploi
pe lângă vaci, pe lângă boi,
în juguri noi,
la pluguri noi,
pentru prasile de ciocoi
cu sufletele de noroi,
cu cărnurile de puroi,
cu gând și fapte de gunoi?!
Ce-ar zice scârnâvii ciocoi
dacă-ntr-o bună ziua, voi,
i-ați pune-n jug, în loc de boi,
și i-ați purta, flămânzi și goi,
prin vânt, prin arșiță, prin ploi,
cum v-au purtat și ei pe voi?!
În pacea aspră, în război,
a țării talpă sunteți voi,
a țării strajă sunteți voi,
țărani pietroși, țărani greoi.
Sus! – zorii vremurilor noi
vor izgoni de printre voi,
cu sape noi,
cu coase noi,
ca pe o haită de strigoi
pe cei de pe-urmă grofi și ciocoi!

Alexei Mateevici - Eu Cânt

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Eu cânt.
Eu cânt pe-acei ce-n jug și chin
Pe-a lor spinare țara țin,
Cari în robie și necaz
Voinici, puternici au rămas!
Vânjoși, înalți, ca fierul tari,
De soare arși, bătuți de vânt,
Brăzdează harnicii plugari
Al țării lor mănos pământ.
Din plug pe toți ei îi hrănesc,
Vărsând pâraie de sudori,
Dar tot puterile le cresc;
Pe-acești puternici muncitori
Eu cu mândrie-i cânt!
Eu cânt pe-acei ce pân’ acum,
Fără cărare, fără drum,
În noapte rătăciți au stat,
Nădejdea însă n-au lăsat;
Pe-acei ce tare, neclintiți,
Oftând amar din când în când,
Întreaga lume-au sprijinit,
În urma plugului mergând;
Cari focul vieții nu l-au stins
În pieptul lor de fier făcut,
Și cât de mult n-am plâns,
Tot alte zile-au prevăzut,
Pe-aceștia eu îi cânt!
Eu cânt, căci văd că ele vin
Acele zile de senin;
Eu cânt, căci văd de-acum că piere
A țării veșnică durere;
Eu cânt, căci văd necazul frânt,
Ș-aud plugari în zori cântând,
Nu doine de amar, de dor, –
Înviorarea țării lor.
Și glasul vieții ascultând,
Venirea zorilor eu cânt!

Urături - De Sfântul Vasile

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Aho, ho, hooo!
Seara lui Sfântu’ Vasile
Să vă fie, gospodari, de bine
Și nouă de folos
Că suntem plugari de jos.
O-nsărat, o-nourat
Noi plugari ne-am adunat
De prin dealuri, de prin văi
Tot plugari de-alde noi.
Și ne-am luat cu ist clopoțel bălțat
Să stârnim câinii din sat
C-așa-i de la Dumnezeu sfântu’ lăsat.
Nu-i de la noi începutul
Și nici la noi nu-i sfârșitul,
Așa-i de când lumea și pământul.
Iar voi, plugarasi fârtați,
Stați puțin și nu mânați
În zabrele vă răzămați
Pistoalele vi le-ncărcați
De opinci vă grijiți,
Harapnicele vi le pregătiți
Ca să mergem la arat
La mărul rotat în dealul Coraliului
Unde-i locul grâului.
La mărul rotat.
Iar sub măr cine-i culcat?
Îi Gruian și cu Novac,
Și Gruian mereu spunea
Că-n Țarigrad ar pleca.
Iar Novac îi răspundea:
Mai Gruiene, mai voinice
Tu-n Țarigrad nu te duce
Că cine-a ascultat de mine
Dumnezeu i-a dat mult bine.
Și pe cal încăleca
Tot în fuga calului
Pan’ la capul dealului.
Acolo descăleca
Vin, cu vadra, că striga!
Măcar vreo două, trei zile
Să stea vadra lângă mine.
Crâșmărița-i mititică
Dar puțin cam frumușică
Cu țâțele boureie
Cu buzele subțirele,
Cu tulpanul vișiniu
Nu ne-o mai spuneți, c-o știu!
Strâmtă-n șale, largă-n ștani
Drăgălașă la ciobani.
La ciobani face cu mâna
La flăcăi stinge lumina,
Alde noi, umplem gradina.
Cu ciubote se-ncalță
La-mpăratul c-alerga.
Împăratul de-o videa
De departe mi-o-ntreba:
Ce-i Anița, crâșmărița
La ce vii așa-nfocată
Cum n-ai venit niciodată?.
Înălțate împărate
Ieri când soarele-apunea
Au intrat în crâșma mea
Trei voinici ardelenești
Cu papuci galbeni turcești.
Este-acel mai mariuliu
Tot cu barba brâuliu
Cu mustața spic de grâu.
Are-o căciulița-n cap
De cincizeci de piei de țap
Că cincizeci mai trebuie
La urechi tot n-ajunge.
Iar acel mai mijlociu
Tot cu barba brâuliu
Cu mustața spic de grâu.
Are-un minteanaș pe trup
Din cincizeci de piei de lup
Că cincizeci mai trebuie
La genunchi tot n-ajunge.
Iara acel mai micuțiu
Bat ochii sprâncenele
Și părul călcâiele,
Cu mustața ca la rac
De și-o-nnoadă după cap.
Da hodiniți, boieri mari, hodiniți
Da de-afară nu gândiți
Că-s plugarii necăjiți
Și plugarii cer mâncare
Boii că ne țin parale.
Boii de la roate
I-am furat azi-noapte
Boii din prigol
I-am scos din ocol.
Ia mai roată mai, haai, haai!