ploaie versuri – Versuri.pro

Direcția 5 - Ploaia

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Tu ești aici
Nimic nu mă poate opri
Să cred în ce simt
Pentru tine..
Am vrut să știi
Că te-am așteptat
O viață..
Acum.. resimt privirea ta de gheață.

Refren:
Tu ai adus cu tine
tot ce în suflet mi-a lipsit
tot ce e mai bun din mine
dar totul are un sfârșit.
Când ploaia lunecă ușor peste noi
Ne regăsim tăcuți în noapte
Când ploaia lunecă din cerul plin de nori
Ne amintim de aceleași șoapte..
Nu cred că poți
să treci peste tot
și să uiți
ce noi am trăit
împreună..

Sisu Tudor - Ploaia

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Yeah! 2, 2, 10, yeah!
Noi românii mereu am stat în ploaie
Fie de gloanțe, fie de apă, tot aia e.
Morții îngrașă pământul și fac să crească grâu’
Pe care-l bate vântu’, așa că fi-tu -ți mușcă trupu’,
Lupu’ vrea să te-nvețe trucu’
Da’ tu trebuie să rămâi neînțelegător ca turcu’
Să treci prin toate cum au trecut băieții noștri Prutul
Liberatatea trebuie apărată cu scutu’,
Da’ nu cu ăla de la Deveselu, ci cu ăsta mic din inimă, ce te apără de tot felu’
De gânduri că tu poți fi zeu’,
Tocmai tu care ai simțit greu’?.
Îmi place să cred că viața te-a făcut mai înțelept
Chiar dacă oamenii nu se schimbă, măcar pot merge drept
Tot războiu’, de fapt, e ascuns în piept
Nedreptăți, frustrări, întregul set de presiuni
Care te fac să răspunzi sec la misiuni
Cum să mai putem face minuni?
Eu nu vreau să văd yoghini mergând pă cărbuni,
Vreau să vad părinți în Rai, multumiți de-așa copii buni.
Știu povești care se-ntind dincolo de timp și spațiu,
Le spun elegant ca un papion, Ion Rațiu
Și n-am de gând să las rațiunea să-mi întunece,
Sentimentul ăsta care mi-alimentează muzele
Și dacă nu le-a aud le citesc buzele,
Că-s precum frunzele
Cad când vântu’-ncepe să le scuture
Și ploaia bate, poa’ să fie tulbure
Face să crească atât de mare sâmburele.

Hudii - Ploaia

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Nu e nimeni pe drum, într-o perdea de fum
Văd doar fața mea palidă, și mult prea mult scrum
În scrumieră, e al doilea pachet în noaptea asta
Și am jurat că nu mă las’ până nu e gata pasta
Pixului cu care scriu, și n-am încredere-n mine
Când văd că din toți prietenii, n-a mai rămas nimeni
Prin preajmă, mă simt singur, de fapt pierdut
Undeva într-un abis, întunecat și prea adânc.
N-am curaj să cred în mine, afară plouă
Și plouă atât de tare, că-mi rupe inima-n două
Bat în geam crengile, simt că eu sunt de vină
Că am prea multă ură în mine și mă și domină,
Iar tratamentul meu, nu mai constă în muzică
Când boala pe care o am, e incurabilă
Ies afară, ceața se transformă-n fum
Când în afară de mine, nu mai e nimeni pe drum.
Vine peste tine te-ngheață,
Ploaia te lovește în față
Singur.. mereu..
N-ai curaju’ să crezi în tine.
Sunt -10 grade, dar eu încă ard
Mă simt pierdut în spațiu ca Jean Luc Pitard
Și asta mă macină, pe dinăuntru-s varză
Când până și inima a început să fie furioasă
Pe ce se întâmplă, de fapt pe ce mi se întâmplă
Că mă simt pus la perete c-un pistol la tâmplă
Treaba e că nu am curaj să apas pe trăgaci
Deci ori sunt un om curajos, ori sunt cel mai laș
Că am băgat atâtea-n seamă, când trebuia să le dau
Dracu’ pe toate, dar se pare că toate au
Ceva cu mine, de mine se leagă ce-i mai rău, mereu
Și încep să cred că nu mă bagă în seamă nici Dumnezeu.
De asta zbier la cer, să mă audă îngerii
Că timpul trece și nu am banii de baterii
Din tot ce am făcut, au rămas doar fotografiile
De asta m-am izolat în mine, și am tras draperiile.
Vine peste tine te-ngheață,
Ploaia te lovește în față
Singur.. mereu..
N-ai curaju’ să crezi în tine.
Anii mă rup de realitate, zici că sunt pe LSD
Sunt un demon, că mi-am căpătat cornele
Deschid aripile, și zbor departe de aici da..
Că e timpul să.. Nu privesc în urma mea.
Vine peste tine te-ngheață,
Ploaia te lovește în față
Singur.. mereu..
N-ai curaju’ să crezi în tine