plinătate – Versuri.pro

Odisseas Elytis - Cred Că Poezia

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Cred că poezia, la un anumit nivel de plenitudine,
nu este nici optimistă, nici pesimistă.
Ea reprezintă mai degrabă o a treia stare
a spiritului, unde contrariile încetează să existe.
Nu mai există contrarii deasupra unui anumit
ivel de altitudine. Astfel poezia seamănă
cu însăşi natura, care nu este nici bună,
nici rea; ea pur şi simplu este. Astfel poezia
nu se mai supune obişnuitelor
distincţii cotidiene.

Johann Wolfgang Von Goethe - Spovedanie Totală

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Azi, în prea cinstit sobor,
Luați aminte bine.
Că mi-e sfatul înțelept,
Cum e rar la mine.
Câte nu ați pus la cale,
Câte n-ați sfârșit cu jale,
Să vă cert îmi vine.
Și căință să mai simți
Se cuvine, frate;
Deci, mărturisiți pios
Grelele păcate.
A greșelii falsă zare
Părăsiți și dați cătare
Căilor umblate.
Treji, pluteam – s-o știe toți –
În visări ciudate.
N-am golit când trebuia
Cupele-nspumate.
Multe ceasuri de-ncântare,
Dulci săruturi trecătoare
Au rămas nedate.
Filistini când trăncăneau,
Noi, tăcuți, stam roată.
Nu dau ei pe-un cânt divin
Vorbăria plată.
Pentru ceasuri fericite,
Vrednice a fi slăvite,
Ne cereau socoată.
Tu, iertare de ne dai,
Celor cu credință,
La un semn, ne-om strădui,
Plini de sârguință.
Să trăim, nu pe „jumate”,
Ci-n Frumos și Plinătate
Să vădim voință.
Hai, pe filistini, voios,
Să-i luăm în șagă,
Să n-atingem cupa doar,
S-o golim întreagă.
Să-ndrăgim, nu din privire,
Ci să bem, dintr-o sorbire,
Gura ce ni-e dragă.

Eugenio Montale - Glorie a Întinsei Amiezi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Glorie a întinsei amiezi
când sub copaci nu-s umbre aruncate,
și când din ce în ce toate le vezi,
de prea lumina, strălucind roșcate.
Soarele, sus – și un prundiș arid.
Ziua mea, așadar, nici că s-a dus:
ora cea mai frumoasă e dincolo de zid,
pe care îl închide în tencuit apus.
Zăduf, în jur; un pescăruș se-ndură
peste un rest de viață, în coborâre lină.
Ploaia cea bună este dincolo de căldură,
în așteptare-i însă bucuria deplină.