plecari contemporane

Când din contemporani îmi mor, e atât de straniu, ca o vrajă,Ce-mi dă întâi regret, fior, apoi ca un delir, o mreajă,Să ştiu ce-or fi găsit sublim, de s-au dus fără remuşcare,De parc-aş vrea să strig: „.. venim! Când trece cursa de plecare?..”E ca o linişte suavă, după pieirea asumată,Căci nu se-aude voce gravă, reproş, … Citește mai mult