Daniel Vişan-Dimitriu – Plasa Tăcerii

M-ai prins, recunosc, nici măcar nu mă zbat,e caldă strânsoarea în care mă ţii,ţi-e sete de mine, iar ochii tăi viisclipesc într-un verde atât de curat!Îmi uit şi de aripi, nu-mi trebuie zbor,în gânduri îmi eşti, iar în plasă te amîn zbateri tăcute, cum nici nu credeamcă pot să mă simt c-un aşa agresor.Nu ştiu … Citește mai mult