plangere – Versuri.pro

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Nu S-a Depus Plângere

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Câte duete disonante
se chinuie într-un aberant
gust, de un fals predominant;
motiv.. vendete delirante.
Sadism stupid de goale-ambiţii,
de diletante problematici,
transformă simplu-n antipatici,
sau se agravează-n dispariţii.
Excese de contradictoriu
se-nlănţuie în violenţe,
animalice reminiscenţe;
făcând domestic.. sanatoriu.
E-abisul suferinţei pure
de fiecare oră, zi,
ascunsă-ntre femei, copii
lipsiţi de drept.. doar să îndure.
Şi nimeni n-află, nu se ştie
de tragedii nenumărate,
neplânse, căci nedeclarate;
n-au fost, nu sunt şi n-or să fie..
.. şi intervenţia-i.. târzie!.
PS.
Sau totu-i că n-au cui se plânge,
căci poliţiştii-s la birou,
cu diplome de „Brav erou”;
„vin numai la omor, sau sânge..”
.. E ţara unde mult se plânge..
Şi nici cu plânsul nu se-ajunge!

Gabriela Melinescu - Plângere

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Nu pot să înseninez cerul nimănui, —
ca asinii sălbatici în pustie
se spulberă cuvintele pe care le spun.
În cearta mea cu el
toată puterea mi-am dezlănțuit-o.
O iau spre răsărit
și nu este acolo,
către apus și nu-l zăresc,
în miazănoapte nu dau de el
în miazăzi nu l-am văzut,
nici în argint, nici în oțel…
Și pretutindenea a fost și n-a fost el.
Cunoștea felul meu, umbletul, mireasma…
starea mea pe loc.
Curate tălpi are amintirea călcând
jghiaburi cu struguri copți la foc.

Cezar Bolliac - Salahorul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Bicele îmi crapă pielea,
Deger gol pe scuț de gheață..
E departe încă schelea,
Și-s flămând și fără viață!..
Între blane ca fuioru,
Între muzici și făclii,
Voi vă bateți cu picioru,
Dănțuiți pe rane vii.
Trageți danț pe rana noastră;
Noi țipăm, voi hihotați!
Nu suntem de legea voastră!
De bani nu vă săturați!.
O, soția-mi e stârpită
Subt o crosnie de lemne
În hordii, și vinețită
Carnea-mi d-a bicelor semne!
Copilașii-mi plâng acasă,
Bouleanii mi-au murit,
N-a rămas român în plasă,
Munca pe câmp ne-a pierit.
Până cinci din astă pâine
Ce sudoarea mea produce,
Nici un pic măcar pe mâine
Românașul să n-apuce!
Aste holde aurite
Îmbuiba-vor tot străin?
Ș-aste dealuri înverzite
Pentru dânsul varsă vin?.
Lâna oițelor mele
Pentru el se toarce-n dârstă?
Ș-oi răbda eu mult în piele,
Sila fie-mi fără vârstă?
Sufletul mai am în oase –
Pe dânsul, Sfinte, mă jur
Că-n palatele frumoase
Chiar la glasu-ți voi fi dur!.
De cinci ani salahorie!
Trag cu pieptu-n jug ca vită
Vatra mi-a rămas pustie,
Ș-încă-mi cer ciocoii mită!
O, boieri cu noi d-un sânge,
Voivozilor pământeni,
Voi râdeți și țara plânge
De la munte la bălteni!.
Fiica voastră, cea nevastă,
Se goleşte la barbar;
Şi cu dînsul coastă-n coastă,
Joacă, beată de tovar.
Chiar bărbatu pe soţie
Şi-o trimite la străin
Să-i aducă din hordie
Un nişan, un post, un cin.
Juni posadnici, – alivanta!
Cu zulufii hălăciuc,
Îşi vînd trupu şi amanta
La manaf başibugiuc,
Şi părinţi cu hîrci cănite
Şi de boale schilodiţi,
Mumele sulemenite
Şi cu dinţii înnegriţi,
Ţin veriga, – şi rîd la uşă;
Şi băloşi, ascult suflînd
Neamţu nalt, zbîrcit-mătuşă,
P-un sîn tinerel gemînd.
N-aveţi ţară, n-aveţi lege,
N-aveţi inimă-omenească!
Între voi, n-avem ce-alege –
Piară bresla boierească!.
Şi de e fatalitate
Să avem stăpînitor.
Vie din străinătate
Să vă bage în popor!.
Paris, 1854

Johann Wolfgang Von Goethe - De Ce Te Plângi Într-Una

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

De ce te plângi într-una de dușmani? / De-o să-ți devină prieteni peste ani, / ... →

Octavian Goga - De Demult

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

De demult…
Tot mai rar s-aud în noapte clopotele de la strungă…
Patru inși la popa-n casă țin azi sfat de vreme lungă.
Într-un sfeșnic ard pe masă două lumânări de ceară,
Plin de grije, peană nouă moaie popa-n călimară:
„Patru juzi din patru sate, de la Mureș mai la vale,
Cu supunere se-nchină astăzi înălțimii-tale,
Luminate împărate! Scriem carte cu-ntristare,
Ne-au luat pășunea domnii, fără lege și-ntrebare.
Semne-avem, și-n miezuinele le-au fost puse de mult bătrânii,
De pe când în țara asta numai noi eram stăpânii.
Nu mai sunt acum pe câmpuri, toate le-a sfărmat dușmanul,
Și pe Ionuț al Floarii ni l-au prăpădit, sărmanul.
Ne mor vitele-n ogradă și ne e jale nouă foarte
Și, -nălțate împărate, noi n-am vrea să facem moarte!.
Dar ne vrem moșia noastră, vrem și pentru mort dreptate!
Ale înălțimii-tale slugi supuse și plecate,
Am trimis această carte și, precum ca să se știe,
Scris-am eu, popa Istrate, în ziua de Sfânt-Ilie.
Iar noi patru juzi cu toții nu știm slova și scrisoarea,
Punem degetul pe cruce și-ntărim și noi plânsoarea.”
…………..
La fereastră-s zori de ziuă și pătrund încet în casă,
Juzii, treji de gânduri grele, stau cu coatele pe masă.
O nădejde luminează fețele nemângâiete;
A-ntărit scrisoarea popa: la tot colțul o pecete.
Moș Istrate se ridică și, cu mâna tremurată,
Pune cartea în năframă, de trei ori împăturată..
Înțolit de drum, jitarul Radu Roată se ivește,
Vechi căprar din cătănie, știe carte pe nemțește.
El așază-n sân răvașul și sărută mâna popii,
Juzii strâng o dată mâna, le mijesc în gene stropii.
Stau cu popa-n pragul porții, ochii lor spre drum se-ndreaptă
Când, cu traista subsuoară și toiagu-n mâna dreaptă,
În sclipirea dimineții, care rumenește satul,
Radu Roată pleacă-n lume, cu scrisoare la-mpăratul.

Vasile Alecsandri - Plângerea Țării

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Frunză verde de negară,
Vai! sărmană biata țară,
Cum te-ajunge focul iară!
Rușii vin, te călicesc,
Nemții te batjocoresc
Și ciocoii te hulesc!
Nu mi-e ciudă de străini,
Cât de pământeni haini,
Că tu dragă le-ai fost mumă
Și ei singuri te sugrumă!
Nu mi-e ciudă de muscali,
Nici de nemții bocăncari
Cât mi-e ciudă de ciocoi
Că te lasă la nevoi
De țipă sufletu-n noi.
Frunză verde de neghină,
Vai ș-amar de-a ta grădină!
Cea grădină cu flori plină!
Cum o calcă, cum o strică
Niște iezme fără frică!
Cum îi smulge florile
Și-i pradă rodurile!
Frunză verde de mohor,
Vai de sânu-ți plin de dor,
Cât e el de hrănitor
Și la iepe căzăcești,
Și la câini flămânzi nemțești,
Și la pilafgii turcești,
Și la râme ciocoiești!
Sărăcuț de maica mea,
Cui a fi milă de ea?
Sărăcuț de locul meu,
Când l-a scăpa Dumnezeu?
Hai, copii, la cei stejari
Să tăiem niscaiva pari,
Țara să ne-o țârcuim
Și de iezme s-o ferim!.