planete – Versuri.pro

Stefan Augustin Doinaş - Stea Vinovată

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Noaptea târziu
ca pământean
am vrut să mă fălesc
în fața roiurilor de
planete.
Toate cântau
iradiau
și se roteau
în dans supralumesc
se preamăreau
în graiurile lor secrete.
Numai Pământul
în mijlocul a tot și toate
tăcea.
Asemeni unei stele
vinovate
care-și iubește soarele.

GBass - Planete

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

N-a fost nevoie de păreri străine ca să ne alegem
Așa cum n-avem nevoie de dicționar să ne-nțelegem
E de-ajuns să te privesc o clipă
De la pământ la stele aș alerga să te știu fericită
Dar nu-i nevoie decât de gesturi mici
Mi-ai plăcut fiindcă ești simplă, n-ai de ce să te complici
Și știi, orice secret rămâne tot secret la tine
Fiindcă și tu ești un secret, te țin doar pentru mine.
Ca veni vorba de secrete, secrete-n mintea mea
Nu-mi place, da’ se crede că ar suferi cumva
Păi n-are cum atâta timp cât muzica
Are grijă de sufletul meu și-i pansează rana
Pe care tu ai deschis-o, ai lăsat-o așa, nu ți-a păsat
Doar știi că n-am avut intenția să-ți intru-n pat
Voiam să-ți cunosc zâmbetul real și alte tale taine
Doar știi vorba aia, intra-i întâi pe sub piele și apoi sub haine.
Mintea-mi zboară doar la tine când decorul natural e nocturn
Mă simt de parcă aș alerga pe inelul lui Saturn
Că dau numai de tine și de chipul tău în altele
Parcă te văd pe tine, da nu-i nimeni, sunt doar stelele..
Și-mi revin… revine cheful 2-3 minute
Cred că am nevoie de o alta să m-ajute
Să te văd de-aici am nevoie de un telescop
Și de timp, de-o hartă și răbdare să te pot avea din nou

George Topârceanu - Eclipsă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Eclipsă.
Pe-aceleași căi de mii de ani umblate,
În goluri vaste legănându-și sfera,
Neptun adoră visător pe Terra, –
O biată lume plină de păcate..
El niciodată n-a trecut bariera
Singurătății lui nevinovate, –
Și-n clipa asta ea e moartă, poate:
O umbră deasă-i umple atmosfera.
Neptun, se vede că tu n-ai lunetă
Să-i studiezi eclipsa de departe, –
Când inocenta tânără planetă.
Se-ntreabă, cu privirea-ntr-altă parte:
„Ce face oare Venera cochetă
Pe întuneric, singură cu Marte? „

Kabir - Mă Gândeam

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Mă gândeam…
M-am gândit la diferențele dintre ape
M-am gândit la valurile pe care le-am făcut. În creștere,
apă de apă încă, care se încorporează înapoi,
este apă, îmi dai un indiciu
cum să le spui?.
Pentru că cineva a făcut cuvântul
„val”, trebuie să-l deosebesc
din apă?.
Există un secret în noi;
planetele din toate galaxiile
trec prin mâini ca mărgele.
Acesta este un șir de mărgele pe care ar trebui să le priviți cu ochi luminoși.
(Din vol.”Ţes pânza Numelui Tău – Cânturi”)

Ion Pillat - Circ Planetar

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Începe muzica de sfere ca o fanfară și pe pistă,
Pe care căile lactee au nins nisipul cel mai fin,
În fracu-i roșu director Febus salută cerul și insistă
În libertate să-i prezinte planetele cu joc divin.
Pe calu-i alb se-avântă Venus într-un costum de baletistă,
Mercur, pe calu-i murg, împarte înflăcăratul ei destin.
Galopul lor se depărtează și Marte vine, după listă,
Mânând cu biciul Sateliții: doi ponei mici cu mersul lin.
Fanfara stă: sunt acrobații. Saturn se-ntoarce prin inele;
În salt mortal Neptun și Uranus se-aruncă dincolo de stele.
Cometele, paiate proaste, încurcă tumbele cerești.
Deoparte Terra, stea uitată, cu fard spălat de lacrimi, șade
Pe brațe cu trupșorul rece al Lunii moarte – pe când cade
Pe-arena lumilor furtuna aplauzelor îngerești.

Nichita Stănescu - Spre Andromeda

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

E-un viitor pe care-l poți atinge cu geana,
îndărătnica mea femeie.
Nu-i un joc, e numai un adevăr ce va fi
la fel de prelung și de melodios,
ca adâncurile de ocean închipuite de cântăreții
la harpă, la fluier de os.
Lasă-ți umbra să-mi treacă peste mâini, peste umeri,
ca pe treptele unei scări în spirală,
și uită-te cu un colț de sprânceană
cum iau naștere cuvintele de pe buzele mele,
asemenea lunii din marea vicleană.
Fiece cuvânt care-l spun e un trup străveziu
de bărbat, de femeie,
e-un șir unduit tăind în două
gheața unui deșert de scânteie.
Privește, a apărut un platou
lucios, de metal.
Ce-ntins e platoul de nobil metal!.
De-aici se pleacă-n sus, e-atât de simplu!
La fel ca o mișcare de dans,
un dans al gândurilor,
un dans al ideilor,
suitorul mișcărilor dans.
Deasupra sunt planetele. Le poți atinge și tu,
cumva,
cu o vocală, cu o singură vocală,
cu A.
Tu, pământule, ochi albastru,
pentru că suntem privirile tale.
Tu, pământule, gâtlej de foc,
pentru că suntem strigătul tău.
Tu, pământule, tâmplă albită,
pentru că suntem gândurile tale.
O, pământule,
tu, bătrânule,
înțeleptule, mișcătorule!