Daniel Vişan-Dimitriu – Etern Sub Albastru
Mă-mbie spre o lume sălbatică şi recepoteca adâncită în pătura de neadin care, când o voce i-a poruncit să stea,nici Timpul cel puternic n-a îndrăznit să plece.A-ncremenit sub arbori ce i s-au pus ca strajă,păzindu-i nemişcarea cu suliţe spre cerşi cu priviri de gheaţă din ochi sclipind a ger,în aşteptarea celei ce-a pus pădurii vrajă.Durerea … Citește mai mult