planeta – Versuri.pro

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Salvator

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Am luat în palme-ntreg Pacific,
L-am răsturnat pe Everest.
Astăzi sunt Guliver Magnific,
Mesie sunt şi-mi sunteţi test!
Am luat gheţari la subsuori,
I-am prăvălit peste deşerturi.
Dau lumii gust de-nviorări.
Divinităţii-am plătit drepturi!
O Africă am amestecat
Cu nordicii cu păr bălai.
Planeta am făcut-o rai.
Suntem egali, cu toţi un leat!
Am luat armatei tancuri, mii,
Pe câmpul Terei, la arat.
Planeta v-o dau noapte, zi.
Cu praf din puşti v-am luminat!
Sunt sol trimis de sus, sunt Christ;
Pământul vi-l redau „remake”
În loc predestinat d-exist!
Parola este „Give and take”!

Subtire - Micul Prinț

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Subțire – Micul Prinț.
Ai planuri pe care nu le cunosc
Dar el nu-mi răspunse.
Spuse doar:
„Știi căderea mea pe pământ?
Mâine se împlinește anul”
Apoi, după o tăcere, mai spuse:
„Am căzut foarte aproape de aici”
Și roșii,
Și din nou, fără să înțeleg de ce
Simțeam un necaz bizar.
Noaptea cerul l-am văzut plecând,
S-a furișat fără zgomot.
Când am reușit să-l ajung din urmă,
Mergea decis, într-un pas rapid,
Mi-a spus numai: „Ah, ești aici”
Și m-a luat de mână.
Se chinuia încă.
„N-ai făcut bine,
Îți va fi greu,
Voi părea mort și asta nu-i adevărat.”
Dar eu tăceam.
„Înțelegi? E prea departe,
Nu pot să iau și corpul, este prea greu”
Dar eu tăceam.
„Dar va fi ca o coajă veche părăsită,
Nu-s prea vesele cojile vechi”
Eu tăceam.
S-a descurajat puțin, dar mai făcu un efort:
„Știi, va fi frumos,
Și eu voi privi stelele,
Toate stelele vor fi puturi cu roți ruginite,
Toate îmi vor da să beau”
Dar eu tăceam.
„Va fi atât de amuzant,
Voi avea 500 de milioane de bile,
Voi avea 500 de milioane de fântâni.”
Tăcu și el pentru că plângeam.
„Iată locul, lasă-mă să plec mai departe singur”
Și se așeză pentru că-i era frică.
Mai spuse: „Știi, floarea mea,
Sunt răspunzător pentru ea,
Și e atât de naivă,
Are numai 4 spini buni de nimic, ca s-o apere de lume”
M-am așezat pentru că nu mai puteam să mă țin pe picioare.
Îmi spuse: „Iată, asta e tot”
Ezită puțin, apoi se ridică,
Făcu un pas, eu nu puteam să mă mișc.
N-a fost decât un fulger galben aproape de gleznele lui,
A rămas un moment imobil, n-a țipat.
A căzut încet ca un arbore,
N-a făcut nici un zgomot, din cauza nisipului.
Acum, desigur, sunt deja 6 ani de atunci,
N-am mai povestit niciodată această întâmplare.
Prietenii, când m-au revăzut,
S-au bucurat să mă vadă în viață,
Eram trist.
Le-am spus: „Oboseala e de vină”
Acum m-am consolat puțin,
Adică, nu întru-totul.
Dar știu bine că a revenit pe planeta lui,
Deoarece, la răsăritul soarelui,
Nu i-am regăsit corpul.
Nu era un corp chiar atât de greu.
Și îmi place noaptea să ascult stelele,
Sunt la 500 milioane de biluțe.

Speak - Planeta

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Deși pare incredibil, sunt un tip de treabă
Dar tu mă faci să plâng de parcă tai ceapă
Iar planeta ta face Terra de rușine
Doar o vorbă de la mine și se mută toți pe tine
Însă n-o să le zic nimic, ești secretul meu
Dar n-ai nimic mic, deci cu secretu-i greu
Plus că te-a văzut observatorul astronomic
La TV ministrul apărării și toți astronomii
Ne avertizează cu privire la impact
Din care mă rog să iasă corpu-ala ceresc intact
Ce dacă în jurul meu sunt blocuri case care cad
Vad cum lumea ta ia lumea mea și-o duce la Remat.
Atât de-aproape de sol ca Fa sau La
Aș fi nasol dacă nu ți-aș da ce-ai vrea
Când pleci vin și eu la tine-n galaxie
Că planeta ta scoate omul din paralizie.
Planeta ta. planeta ta. planeta ta.
Planeta ta. planeta ta. planeta ta..
Nu cumva noi ne știm de undeva
N-am nevoie de telescop să văd planeta ta
Că o văd cu ochiul liber, și-o văd din față
E atât de mare văd copii cum învață
Are propria ei viață, uite-o cum se zguduie
Nu te supăra, duduie, dar podeaua duduie
E și de la bass, da-i și de la dumitale
În orice caz mă vreau parte a lumii tale
La un pas de propuneri maritale
Stau retras, nu fac ce-ar face oarecare
Nu vreau adresa, că n-am rude la Nasa
Dar știu c-o să-mi lași sufletul în fâșii ca Gaza.
Planeta ta. planeta ta. planeta ta
Planeta ta. planeta ta. planeta ta

Richard Bach - Câte Vieți Cuprinde Această Planetă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Câte vieți cuprinde această planetă? / Câte vieți sunt în univers? / Una. / din ... →

Eusebiu Camilar - Sferele

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Se însera. Stăteam singur pe dealul meu natal.
S-a auzit în preajmă un foșnet stins de șal.
Eram în largul lumii ca un atom pierdut.
Când ai venit, tot cerul de astre s-a umplut!
Tăcuse universul ca la un semn. Curând
Se auzeau în preajmă doar ierburile crescând.
Tăceam. Apoi și firul de iarbă asculta,
În sfere depărtate cum cântă cineva.
Așa de stins, cum noaptea pe lacul tropical
S-aude raza lunii când a lovit un val.
Se auzea vibrarea unei tipsii subțiri.
Sunau așa în spații planetele-n rotiri?
Se auzea suspinul cuiva, adânc, în cer?
Demult pierise-n haos planeta-juvaer.
Cum ascultam, adâncă uimire ne-a cuprins:
Se auzea ecoul planetei ce s-a stins!
Demult s-a ros planeta în pulbere picând:
Îi rămăsese sfera ecoului, vibrând!
Se auzea suspinul unei tipsii subțiri.
Vibra, vibra ecoul fantasticei rotiri.
Demult își împlinise planeta orbul țel:
Vibra numai ecoul rotund ca un inel.
De-atunci s-au tors fuioare de borangic pe râu.
Trecut-a carul vremii cu lacrimi și cu grâu.
Și când mai urc adese pe dealul meu natal,
Aștept să simt în preajmă un foșnet stins de șal,
Și ca odinioară, supus unei porunci,
Tot cerul să se umple de astre, ca atunci.

Lady Gaga - Venus (Română)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Racheta numărul 9 decolează pe planetă,
Venus,
Domnișoara Afrodita, bikini de scoici
Venus,
Să decolăm într-o nouă dimensiune
Venus,
Domnișoara Afrodita, fii cu mine
Venus.
Nu pot ajuta ceea ce simt,
Zeu al Iubirii du-mă la liderul tău!
Eu nu pot ajuta, continui să dansez,
Zeu al Iubirii! Zeu al Iubirii!
Du-mă la planeta ta
Du-mă la planeta ta
Du-mă la liderul tău
Liderul tău, liderul tău
Du-mă la planeta ta
Du-mă la planeta ta
Du-mă la Venus al tău
Venus al tău, Venus al tău.
Când mă atingi mor,
Doar un pic mai în interior,
Mă întreb dacă acest lucru ar putea fi dragoste,
Acest lucru ar putea fi dragoste,
Pentru că nu ești din această lume
Galaxie, spațiu și timp
Mă întreb dacă acest lucru ar putea fi dragoste.
Au un copil de stridii,
Este Aphrod-isy,
Acționează neglijent,
Venus,
Cult în ținut,
O fată de pe planetă.
Du-mă la planeta ta
Du-mă la planeta ta
Du-mă la liderul tău
Liderul tău, liderul tău
Du-mă la planeta ta
Du-mă la planeta ta
Du-mă la Venus al tău
Venus al tău, Venus al tău.
Când mă atingi mor,
Doar un pic mai în interior,
Mă întreb dacă acest lucru ar putea fi dragoste,
Acest lucru ar putea fi dragoste,
Pentru că nu ești din această lume
Galaxie, spațiu și timp
Mă întreb dacă acest lucru ar putea fi dragoste,
Venus!
Neptun…
Du-te!
Acum servește Pluto!
Saturn.
Jupiter.
Mercur, Venus ah-uh.
Uranus
Nu știi că fundul meu e faimos?
Marte
Acum servesc pentru zei
Pământ, servesc pentru stele.
Când mă atingi mor,
Doar un pic mai în interior,
Mă întreb dacă acest lucru ar putea fi dragoste,
Acest lucru ar putea fi dragoste,
Pentru că nu ești din această lume
Galaxie, spațiu și timp
Mă întreb dacă acest lucru ar putea fi dragoste.
Mă întreb dacă aceasta este dragostea,
Aceasta ar putea fi dragostea,
Zeii ai Iubirii
Mă întreb dacă aceasta poate fi dragoste, poate fi dragoste.
Venus!

Alain Bosquet - Romanul Planetei

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Era tânără, rotundă,
și se rostogolea în voie
de la un capăt pân-la altul
al spațiului, lovea cu cotul
orfanii sateliți,
izbind estropiate goluri.
A fost închisă-ntr-un colegiu
de curcubeu, dar s-a purtat
acolo-atât de rău, încât
au fost, se vede, nevoiți
să-o înfășoare-n nouri groși,
și oamenii, ca paraziții,
numaidecât să-o năpădească.
Ce-a mai rămas? Un craniu, două,
care se clatină-n azurul
pe unde tineri meteori
se plimbă, deseori, râzând.

Belinda - Gaia (Română)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Bună, planetă, ce faci?
Azi mă gândesc la tine cu umilință.
Nu poți să rămâi atât de invizibilă,
Îmi dai totul și încă mai mult,
Îți jur că te voi îngriji,
Ești în viața mea esențială.
Ah, ah, ah, te-am dezamăgit..
Ah, ah, ah, te-am rănit..
Am uitat de tine, de lumina ta divină,
Am uitat de tine, Pământ, planetă albastră.
Știu că te-am dezamăgit,
Știu că te-am dezamăgit.
Nu mai este progres în mândria mea,
Am murdărit aerul și conștiința mea,
M-am crezut mai mult ca Dumnezeu pentru inteligența mea,
Sunt atâtea false vanități,
Am uitat ce e important
Și nu am fost niciodată stăpână peste moștenirea ta.
Ah, ah, ah, te-am dezamăgit..
Ah, ah, ah, te-am rănit..
Am uitat de tine, de lumina ta divină,
Am uitat de tine, Pământ, planetă albastră.
Știu că te-am dezamăgit,
Știu că te-am dezamăgit.
Nu, nu e sfârșitul, te rog, ai putere,
Vreau să trăiesc și să nu plătesc condamnare.
Ah, ah, ah, te-am rănit..
Am uitat de tine, de lumina ta divină,
Am uitat de tine, Pământ, planetă albastră.
Știu că te-am dezamăgit,
Știu că te-am dezamăgit.

Alain Bosquet - Logodna Pustie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Ah, cât aș vrea, planetă, să te cânt
fără-ajutorul cântului sau vorbei;
plin de iubire-aș merge lângă tine
și aș culege florile din spațiu:
ici un boboc de stea, abia ivită,
și acolo o cometă dată-n pârg.
Am alinta ființe apropiate:
prepelicari cicălitori, supuși
– care se cheamă – adesea, meteori –
și vin să bea din râurile tale;
și înlăuntrul meu sunt lighioane,
de asemenea cu tine și tristețea.
Ne-am căuta un loc unde neantul
ar fi mai proaspăt și-apoi ne-am iubi,
tu devenind, din milă, omenească
iar eu noița ta ascultătoare.
Ne-am povesti încântătoare vise
spre-a-ndepărta, astfel, hotarul greu
al inimii și sufletelor noastre.
Chiar mi te-nchipui gata să compui
poemul cu silabele colinei
și vorbe de azur, în timp ce eu
încerc să fiu ecuator cuminte.

Alain Bosquet - Inerție

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Cu arborii, cu păsările tale,
care sorb roua dimineții, cu toate inimile tale,
de îndoială pustiite,
te-agăți de viață, tu, planeta mea.
Muri-va cel din urmă dintre oameni.
Pe sfârtecatul munte s-a instalat disprețul
imensității. În zadar te schingiuiesc
în fiecare zi, mai e un colț
de cald neant, care mai ține minte
arborii tăi, și păsările tale,
și toate inimile tale, ce niciodată n-au iubit.