pietrarul

Durerea tuturor o schimb în piatră,Cu dalta dezghicând-o plină, dalbă:Și plâng rămașii-n urmă lângă vatră,Și-n trista curte strămoșească nalbă.Împlânt făcutul mâinilor pe-o coastăÎn dâmbul rotunjit de oseminte,La rând cu un popor întreg ce-adastăÎnmărmurit pe veci, de mai-nainte.Ca numele să-l sap în stânca dură,Din lacrimi adunat-am udătură,Să curme fierul slovelor făgaș,.Dar, câteodată, brațu-mi nărăvașAlunecă și-adorm, și-n … Citește mai mult