piesa de teatru – Versuri.pro

Marin Sorescu - Tușiți

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

La cele mai bune replici ale mele
Ai tușit,
Scorpie bătrână.
Ele erau cheia
Întregului spectacol,
Le pregăteam în febră
Ani în șir,
Oamenii m-așteptau cu respirația tăiată,
Efectul trebuia să fie formidabil,
Dar pe tine tocmai atunci
Te îneca tusea,
Scorpie bătrână.
Dacă se-ntâmpla
Să lipsești odată,
Începea să tușească
Scaunul pe care stătuseși.
Acum ai molipsit
Toată sala,
Piesa se petrece de la un cap la altul
Într-o tuse măgărească..
Tușiți,
Răgușit, pițigăiat, dogit,
Cu pauze, în accese, uscat, pistruiat,
Ca la vocalize, ca la doctor,
Tușiți!.
Credeți că spun rolul pentru voi,
Ochii mei par că se uită la voi,
Când, de fapt, eu privesc peste capetele voastre
Becul roșu din fundul sălii.
Pentru el vorbesc,
Lui îi spun sufletul meu învățat în nopți de insomnie,
Becului roșu care arată locul pe unde, la sfârșit,
Voi trebuie să evacuați sala,
Scorpii bătrâne.

Xandra - Piesă de Teatru

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ştiu câte ceva despre viaţă, c-am luat şi şuturi şi palme,
Drame, da’ n-am îndurat frig şi foame, mulţumesc, Doamne!
Am avut mii de probleme, unele mici, altele mari,
Mi-au lăsat şi semne, răni adânci, ca nişte canibali!
Am bătut şi încă bat străzile astea-n lung şi-n lat,
M-au băgat şi-n rahat, da’ tot ele m-au învăţat..
Tot ele mi-au dat caracteru’ ăsta infect,
D-asta acum multora le dau eject şi puţinora respect.
Ce numeşti tu prieteni, pentru mine-s doar târfe,
Întoarce-le, mă, spatele să vezi cum se lasă cu bârfe.
Ce numeşti tu fericire, pentru mine-i un nimic,
Bani nu sunt totu’ şi poţi să mă-nţelegi greşit..
Îi vreau la fel ca tine, da’ ei nu-nlocuiesc persoane,
Da’ tu nu-i auzi pe-ai tăi doar la telefoane.
Ce numeşti tu acasă, pentru mine-i totu’,
Nu cunoşti tu doru’ şi cum sufletu’ vibrează cu totu’.

Sinceră mereu, da’ sinceră de când mă ştiu,
Că-mi poţi simţi sufletul atunci când scriu!
Sinceră mereu, da’ sinceră de-o viaţă,
Spun tot timpul ce m-apasă, de restu’ nu-mi pasă!
Nu joc teatru, deşi viaţa asta-nseamnă:
O piesă de teatru cu tema aia de dramă..
Familii ce se destramă, copii c-o lamă,
Iubirea se transformă-n ură, tu nu bagi de seamă!?

Cineva-mi spusese câte ceva despre viaţă:
„Nu-i uşoară, clipele o să dispară, iar banii nu zboară..
Fi tu însăţi! Iar visele nu le lăsa să moară,
Lasă-i pe oamenii să te ştie, da’ să nu te cunoască!”
Mă uit nedumerită, nu ştiu prea multe p-atunci,
Până când am crescut şi m-am lovit şi eu de stânci..
Am tras pe brânci, am muşcat şi din asfalt,
Iar d-aici dorinţa s-ajung la nivelu’ cel mai înalt!
Când s-a ridicat cortina, se juca o piesă de teatru,
Iar acolo nu era ca la şcoală. n-o ştii, ai patru!
Regizată de dracu, oamenii merg înapoi ca racu,
Se prostituează, omoară şi vor banii cu sacu’.
Simt că viaţa nu-i uşoară şi cum clipele dispar,
Iar banii în buzunar apar din ce în ce mai rar.
Încerc să rămân eu însămi – O LUPTĂTOARE!
Să nu-mi las visele să plece în lumea asta mare!.

Sinceră mereu, da’ sinceră de când mă ştiu,
Că-mi poţi simţi sufletul atunci când scriu!
Sinceră mereu, da’ sinceră de-o viaţă,
Spun tot timpul ce m-apasă, de restu’ nu-mi pasă.
Nu joc teatru, chiar dacă viaţa asta-nseamnă,
E-o piesă de teatru cu tema aia de dramă..
Cu familii ce se destramă, copii c-o lamă,
Iubirea se transformă-n ură, nu bagi de seamă!?

Marin Sorescu - Shakespeare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Shakespeare a creat lumea în șapte zile.
În prima zi a făcut cerul, munții și prăpăstiile
sufletești.
În ziua a doua a făcut râurile, mările, oceanele
Și celelalte sentimente –
Și le-a dat lui Hamlet, lui Iulius Caesar, lui Antoniu,
Cleopatrei și Ofeliei,
Lui Otello și altora,
Să le stăpânească, ei și urmașii lor,
În vecii vecilor.
În ziua a treia a strâns oamenii
Și i-a învățat gusturile:
Gustul fericirii, al iubirii, al deznădejdii,
Gustul geloziei, al gloriei și așa mai departe,
Până s-au terminat toate gusturile.
Atunci au sosit și niște indivizi care întârziaseră.
Creatorul i-a mângâiat pe cap cu compătimire,
Și le-a spus că nu le rămâne decât să se facă
Critici literari
Și să-i conteste opera.
Ziua a patra și a cincea le-a rezervat râsului.
A dat drumul clovnilor
Să facă tumbe,
Și i-a lăsat pe regi, pe împărați
Și pe alți nefericiți să se distreze.
În ziua a șasea a rezolvat unele probleme
administrative:
A pus la cale o furtună,
Și l-a învățat pe regele Lear
cum trebuie să poarte coroana de paie.
Mai rămăseseră câteva deșeuri de la facerea lumii
Și l-a creat pe Richard al III-lea.
În ziua a șaptea s-a uitat dacă mai are ceva de făcut.
Directorii de teatru își umpluseră pământul cu afișe,
Și Shakespeare s-a gândit că după atâta trudă
Ar merita să vadă și el un spectacol.
Dar mai întâi, fiindcă era peste măsură de istovit,
S-a dus să moară puțin.

Emil Botta - Spectacol

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Elita luase loc la parter
și proștii sus, aproape de cer.
În lojă stătea o întâmplare cam abătută
și un năpraznic destin în mare ținută.
Un dezastru tare cât zece
tot spera că totul va trece.
Un naufragiu dormita în fotoliu
înfășurat în lințoliu.
O răceală
vagabonda prin sală.
O inocență
strălucea printr-o totală absență.
Piesa era o răfuială
între virtute și greșeală.
Scena era un sanctuar
prin care adevărul trecea foarte rar.
Actorii își îndrugau rolul,
dar, încet, îi înghițea nămolul;
în pauze, tăcute aplauze,
la finale, tăcute urale.
Și când căzu cortina
toți se-ntrebau cine poartă vina
și cine-i autorul
care-a faptuit omorul,
în cinci acte, cu sete,
ca o crimă pe-ndelete.
Atunci apăru la rampă Ariel
și jerbe de flăcări și anemone
pentru mult prea onorabilii „dramatis personae”.
Și această ficțiune, în tuș, în cărbune,
și spectacolul amuzant
au dispărut în neant.

AMI feat What's Up - Un Actor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Tu, mereu un visător
Eu, mereu parte din decor
Tu, un zid în fața mea
Eu, drum spre fericirea ta.
Tot ce vreau, tot ce vreau să-ți spun e nu
Am aflat, am aflat cine ești tu.

Refren:
Un actor grăbit care spune replica
Și apoi a plecat zâmbind
Un actor grăbit care a și uitat
Ce a rostit pe scenă
Un actor grăbit, care pleacă
Imediat ce piesa a luat sfârșit
Bucuros că rolul a fost ușor
Aleargă dar spre un alt decor.

Ami:
Ieri, fericiți în piesa ta
Azi, praf de dor pe scena mea
Dar nu voi aplauda
Când cortina noastră va cădea
Pa pa.
Tot ce vreau, tot ce vreau să-ți spun e nu
Am aflat, am aflat cine ești tu.

What’s Up:
Sunt un actor grăbit viața mea e o comedie
Nopți pierdute pentru un vis au trecut demult de o mie, ție
Ți-am spus cea mai frumoasa replica din viata mea
Că te-am plăcut și te-am plăcut cu inima
Am vrut să te fac a mea dar a început drama
Nu mai plânge dar și nu mai suna pe mama ta
Un actor grăbit niciodată nu va sta
M-am oprit să-ți spun că ești frumoasă și acum voi pleca
Despărțirea doare, sper să nu te doară tare
Dar tre’ să recunosc că acum pe picior de plecare
Că lumea-i mare, sunt tânar și n-am stare
Și-mi pare rău că am rupt multe inimioare pe la multe domnișoare.

Anne Sexton - Piesa

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Sunt singurul actor.
Este dificil pentru o femeie
pentru a interpreta o piesă întreagă.
Piesa este viața mea,
actul meu solo.
Alergarea mea după mâini
și nu mă prinde niciodată.
(Mâinile sunt la vedere –
adică în afara scenei.)
Tot ce fac pe scenă rulează,
alergând pentru a ține pasul,
dar niciodată făcând-o.
Deodată încetez să alerg.
(Acest lucru mișcă un pic de-a lungul unui pic.)
Dau discursuri, sute,
toate rugăciunile, toate solilocile.
Spun lucruri absurde precum:
egss nu trebuie să se certe cu pietre
sau, țineți-vă brațul spart în mânecă
sau, stau în picioare
dar umbra mea este strâmbă.
Și așa și altele.
Mulți boos. Mulți boos.
În ciuda acestui fapt, merg la ultimele rânduri:
A fi fără Dumnezeu înseamnă a fi un șarpe
care vrea să înghită un elefant.
Cortina cade.
Publicul se grăbește.
A fost o performanță proastă.
Asta pentru că eu sunt singurul actor
și sunt puțini oameni a căror viață
va face o piesă interesantă.
Nu sunteți de acord?