Refren (x1):
Suspini acum ascultându-mi gândurile
Că pentru tine am întors timpurile.
Hai lasă acum, zâmbește chipurile.

Strofa II:
De multe ori pierdut în gânduri
Balade-mi sună-n cap și mă comport ca un copil plângându-mi
Jucăria preferată
Suspinând c-a fost furată
De Bau-Bau, și devine tragedie, dau
Să deschid ochii, îi văd chipul
Deloc îmbătrânit,
Și-același mângâiat îl simt.
Mă ridic, ea-nchide ochii, îi sărut fruntea
Și mă bufnește plânsul. E maică-mea.
Cântă-mi ceva. Ești fericită că-s împlinit?
Cât ți-ai dorit să mă vezi aici, uite-mă aici sunt.
Copil fiind și peste 40 de ani la ușa ta
Sigur tatic, poate bunic vrei să mă vezi, simt asta.
Și simt că ai nevoie de mine, cu toate că nu spui asta
Știu, m-ai crescut prin muncă, se vede asta.
Acum e rândul meu, o fac cu bucurie
Că pentru tine-n pântec
Eu am fost un dar, și-ți dau din suflet.

Refren (x1):
Suspini acum ascultându-mi gândurile
Că pentru tine am întors timpurile.
Hai lasă acum, zâmbește chipurile.

Strofa III:
Stau și mă gândesc la cum era odată
Când veneau toți copiii, de-mpărțeam o ciocolată
În fața blocului când stăteam, priveam o fată
Asupra locului nu stăteam mai niciodată
Cuprinși de fericire și distracție
Pierdeam cu toții timpul cu mare satisfacție
Aș vrea să pot să fiu, cum eram atunci,
Un singur copil ce respecta porunci.
Cu lacrimi adânci, și acum regret,
Clipele în care eu nu gândeam corect, concret
Și bine apăsam pe pumn,
Dar îmi place să gândesc că eram doar un pusti.
Arunc în fața viitorul,
Și mă gândesc că poate mâine am să îi duc dorul.
Norul negru stă și-acum deasupra mea.
Aș vrea să stau cu voi aici, dar mâine voi pleca.

Refren (x1):
Suspini acum ascultându-mi gândurile
Că pentru tine am întors timpurile.
Hai lasă acum, zâmbește chipurile.

Kepa:
Visezi la un pai pe șezlong în Hawaii
Realitatea te trezește pe un scaun în tranvai
Viața-i doar o luptă, fericirea-i scumpă
Unii se duc la furat până-și găsesc de muncă
Să fii român, ăsta-i testul suprem
Să-ți dorești, și să n-ai, dar să continui să speri
Dar cui să-i pese? Când fiecare-i pentru el
Principiile se schimbă când te uiți în portofel
Sistemul te ține ca pe sclavi în beci
Iar când n-ai nicio opțiune atunci ești liber să alegi
Cu statu’ nu-i de joacă, îți ia tot cât ai clipi
Ai grijă să nu mori că-i bagi pe ai tăi în datorii.
Tre’ să știi, e greu să fii mai bun ca ieri
E mai mult decât oferi, vrei mai mult decât ceri
Degeaba speri, regretele te pun la colț
Dacă te înșală memoria, tre’ să bagi divorț.
Înjuri de sfinți, îți blestemi destinul
Banca îți ia casa, femeia îți ia copilul
Timpu-ți ia anii, stresul sănătatea
Alcoolul mințile, pușcăria libertatea. x2