piatra dura

Precum, îndepărtând ce-i prisosințădin piatra dură,apare-un chip ce crește pe măsurăce piatra dă-napoi sub stăruință,tot astfel bunătatea, tăinuităîn sufletul ce tremură ca mlaja,stă sub prisosul trupului, sub coajasălbatică și aspră, nemuncită.Doar vouă, doamnă, de vă stă-n puteresă-mi subțiați surplusul până piere:eu nu am forță-asupra-mi și nici vrere.din Poezii, traducere de C. D. Zeletin