Vor coborî seri după seri,
Va crește șarpele-n tărie,
În mâna cea întinsă-n zări
Va arde iar făclia vie.

Vor fulgera lumini, lumini,
Vitrine, șir de felinare.
Perechi ținându-se de mâini,
Încet porni-vor pe trotuare.

Sub manta-ntunecatei bolți
Ochi vor căta alți ochi în noapte
Și castitatea-n tainic colț
Va cere îndurare-n șoapte.

Cădelnița-i, voiosul țar
O-nalță sus, de pe-a lui stâncă..
Și-ademenind, un felinar
Stă-n straie de smerenie-adâncă.

Capcacana-ntinsă e! Veniți!
Se-aud, pe străzi cu-argint de lună,
Bărbați ce cheamă răgușiți,
Voci de femei – cântâri de strună.

El va veghea orașul său
Până când zorile domoale
Vor arde-n paloșul lui greu
Desupra mândrei capitale.