Petöfi Sandor – Maniei
Începi să seci, manie,De cataracte plină,Sălbatic râu de munte,Ce te-aruncai cu vuietÎn negrele prăpăstii,Zvârlind spre ceruri spumă!…Să pieri vrei pe de-a pururiDin inima-mi, manie?O pasăre de curteS-ajungi din cruntul vulturCe-și înfigea pe vremuriPuternicele-i gheare-nSpinarea vijelieiTurbate, călărind-oTriumfător și mândru?Îflăcăratul tânărSortit e să ajungăUn trândav și nemernicBurghez cu umeri gârboviCe tremură din scufă?S-ajungă astfel, oare,Nestăpânitu-acelaCe – nemilos … Citește mai mult