Daniel Vişan-Dimitriu – Petale În Calea De Vis
Şi se făcea că mergi, luând cu tinebucăţi întregi din galaxia mearămasă-n întuneric şi ruine,cu stele stinse-ntr-o tăcere grea.Iar paşii tăi, în mersul prin lumină,treceau cu grija anilor pustiipe-o cale nouă, rece, anodină,pe care să te-ntorci n-ai să mai ştii.Se mai rotea-n căuşul palmei taleun soare trist, cuprins de asfinţit,ce-şi transforma lumina în petaleşi gânduri … Citește mai mult