Johann Wolfgang Von Goethe - Pescarul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Se-nspumă valul vălurind,
Pe ţărm stă un pescar,
Cu ochiul rece cumpănind
Spre undiţă mai rar.
Dar cum privea, de seamă luând
Că valul s-a-nălţat,
Un trup, şuvoiul despicând
Din ape s-a iscat.
Glas de femeie i-a grăit:
– Tu mladele-mi momeşti
Cu gând isteţ şi viclenit,
În foc le nimiceşti!
Cât de zglobii sunt, de-ai şti,
Peşti mici pe fund mâlos,
Aşa cum eşti, ai coborî
Şi-ai fi mai sănătos!.
Nu-şi scaldă soarele cu drag
Şi luna, trupu-n val?
Şi chipul pe al apei prag
Nu-i fermecat opal?
Nu-ţi place-adâncul meu azur,
Străluminatul cer
Şi chipul oglindit mai pur
În unde ce nu pier?.
Se-nspumă valul vălurind
Şi stropii iscă semn,
Nespuse doruri îl cuprind
Precum un drag îndemn..
Cum i-a grăit, cum i-a cântat
Că-ndată s-a pierdut;
De-l trase ea, de s-a lăsat,
Că n-a mai fost văzut.

Anna Ahmatova - Pescarul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Brațe goale pân’ la coate,
Ochi albaștri de ghețari,
Și te prind aceste toate
Ca și izurile tari.
La cămăși ca de cicoare,
Gulerul răsfrânt mereu:
Pescărițe-mbietoare
Tremură sub ochiul tău.
Chiar și fata ne-ncepută
Care vinde-n târg hamsii,
Rătăcește ca pierdută
Pe faleză-n seri târzii.
Albi, obrajii ei în bezne
Luminează ca un far,
Lângă tinerele-i glezne
Crabii, din nisip, răsar.
Dar cu mâinile întinse
Nu mai curmă joaca lor…
Astăzi, trupul ei învins e
De tristețe și de dor.

pescarul – Versuri.pro

Johann Wolfgang Von Goethe - Pescarul

Anna Ahmatova - Pescarul