Eugenio Montale – Personae Separatae

Ca așchia de aur ce țâșneștedintr-un adânc obscure, curgând lichidăîntr-un culoar de roșcovi, acumosificați, tot la fel și noiseparate sub privireaunui străin? Puțin lucru cuvântul,puțin și spațiul în aceste crudenopți cu lună nouă:lipsește și ne strânge inima, de-ntârziuprintre copaci, ca să te-aștept, pierdutulsens, poate un foc, de vrei, care să sapeparalele figuri, în sol, umbre … Citește mai mult