perpetuum mobile – Versuri.pro

Marin Sorescu - Perpetuum Mobile

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Între idealurile oamenilor
Și realizarea lor
Întotdeauna va exista
O diferență de nivel
Mai mare
Decât cea mai înaltă cascadă.
Se poate folosi rațional
Această cădere
De speranțe,
Construindu-se pe ea ceva
Ca o hidrocentrală.
De la energia astfel câștigată,
Chiar dacă n-o să reușim
Să ne aprindem decât țigările,
Tot e ceva,
Pentru că, fumând, ne putem gândi serios
La niște idealuri și mai grozave.

Radu Gyr - Perpetuum Mobile

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Sub mâna ce se pleacă să disece,
fug din artere purele esențe.
Din veșnicie picură cadențe,
ca stropii grei din stalactita rece.
Cu pulbere, cu țăndări și cu zdrențe,
istoria se-mbată și petrece.
Câți am murit de-un secol sau de zece
în cei de azi îi facem reverențe.
Sucindu-se pe recile ei fusuri,
vremea mai zvârle-un ev sau o epocă.
Hrănim cu sânge marile apusuri,
un veac se surpă, altul îl evocă,
și numai tu, izvor al tainei, susuri
închis adânc, ca-n inimă de rocă.

George Bacovia - Perpetuum Mobile

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Nu câștig nici un gând
Pentru a-l descrie,
Compozitor de vorbe..
În culori, reverii, armonii.
Pentru a trece tăcerea grea.
Compozitor de vorbe..
Lumea se schimbă.
Egalitate, idei tumultuoase,
Organizarea viitorului întrevăzut,
Sunt grade,
Sunt posturi de răspundere..

Ion Caraion - Perpetuum Possibile

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Un băț pentru broască, al doilea băț
pentru cangur, dar canguru-l
lua și pe-al treilea în care mi-agăț,
seara, halatul cu pete ca pe-o cârpă de ranguri…
…și astfel jurnalul curgea mai departe
sec, paranoic, târziu,
bântuit de priveliști de moarte.
Când nacela deveni-va sicriu…
Las′ că știu! Las′ că știu!.
Sub păstăile ce-și dezvăluie tecile –
îngăduie, tăcere, tăgăduiala serii!
Solomonarii acopăr potecile,
scutură vânturile merii.
Rar a existat tinerețe
mai țeapănă decât ușa
apartamentului cu trei bețe
unde locuia omul cu cangur.
Le iartă amurgul cenușa,
pereților mucezi din ganguri.
Un cangur, trei bețe și-o broască…
Atârnând, o perdea risipită…
Și halatul sub care-or să-mi găsească
tâmpla ca pe-un fel de copită…
…jurnalul, pe vorbele rupte,
apăsa ca bocancii în lupte.
Oac-au! Pff-urrr! Pff-urrr! Oac-au!
Pe cangur îl cresc, pe broască o iau.
Oac-au!.
Neștiutorii (ce nu cred ei…) credeau
că, sătul de toate cuvintele,
păpușarul, cum e coaja verde de nucă sau
municipiile-n munți, pestriți ca mormintele,
are ceva negru pe cuget.
„De aceea nu deschide când batem! ” –
presupunea administratorul buged.
„De aceea! ”.
Proverbele și-așteptau Salomeia.
Atârna undeva o perdea.
Dar chiriașii de la mansarde adesea
– gândind la cine știe câte –
dădeau din cap cu înțeles.
În sus, în jos, pe scări
treceau femei frumoase… treceau femei urâte….
Ca prin stuf, broasca țestoasă umbla prin pădurea
morții – când judecătorii porniți să cerceteze,
n-au știut cine calcă așa de aiurea
prin odaia cu leandrii, în pâslari și proteze.
Atârna risipită undeva o perdea….
Parchetu-a venit. Comisarii-au țipat:
„În numele legii vă spun…”
Dar broaștei puțin i-a păsat.
Poate nu mai este săpun….
Poate-a uitat…
(se-ntreba, se gândea
– ocolind prin odaie –
amarul țest, că nu-l mai taie).
Atârna undeva o perdea
și mortul își zâmbea de sub ea
ca marsupiile mărilor moarte,
din castronul său mic, fără toarte.
Împins cu răngile, zăvorul
sări ca bila din țâțâni
și s-a umplut de inși decorul.
Urcau miazmele: fântâni,
vibra fereastra ca o liră.
Trei bețe găsiră și-o tâmplă de sigă…
Încolo, nimic… doar – ca o aripă – storul.
Castronul se făcuse cotigă,
iar broasca ocolea procurorul.
Încolo nimic…
„N-aș fi bănuit”, a lăsat să se-nfigă
(în geamul căzut)
opinia sa un limbut:
„altceva, decât femei și dezmăț”.
Un băț pentru broască, al doilea băț….
(aici se-ntrerupsese tot tot zborul).
Iar broasca ocolea procurorul….
Un băț pentru broască, al doilea băț
pentru cangur, dar canguru-l
lua și pe-al treilea în care mi-agăț,
seara, halatul cu pete ca pe-o cârpă de ranguri.
Căzut pe jos, vălătucit,
jurnalul povestește-ntr-o doară:
Nu mai am putere… ooo… o să-mi ia băăățuu-astă seară…
Priviră juzii:
„Hm… păcat! ”
la tâmpla ca un fel de copită,
la perdeaua cu cangur travestit în halat
a păpușarului spălăcit, spălăcită.
Adânc ploconindu-și în oglindă păunul,
păroasa-i trufie, flămând ca o scoabă,
cu gheara întinsă, cangurul dănțuia într-o labă
căci avea două bețe, iar broasca doar unul…

A E Baconsky - Perpetuum Mobile

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Între două minciuni, între două culori, între două iluzii, am fost tineri, ne-am maturizat, am crezut unii în minciunile altora, ne-am vopsit unii în culorile altora, ne-am hrănit unii cu iluziile altora.
Mereu între două alternative înșelătoare, iată, ne așteaptă acum vârsta de gheață, iar cei ce vin după noi vor întoarce clepsidra.
Ruinată și neagră crește moara de vânt în care s-au cuibărit animale și păsări de noapte, spada cade-n noroi, lâna de aur agățată de crengi putrezește departe, iar învingătorii cerșesc la porțile celor învinși.
Nu, nu vom mai face războaie – fără luptă vom cădea învinși, fără luptă ne vom învinge unii pe alții în false carnagii, într-un imens măcel demagogic.
Noul
Jan
Huss,
noul
Savonarola, noul
Luther vor apărea pe ecrane, vor fi urmăriți, focurile vor fi întreținute cu ziare și pe deasupra capetelor noastre umflate, mâini murdare se vor strânge una pe alta pe-ascuns, lăsându-ne mereu între două, între două minciuni, între două culori, între două iluzii.