Perception – Versuri.pro

Alain Bosquet - Tu Ești Obiectul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Tu ești obiectul,
ideea ce-l înfrumusețează,
conceptul care-l ucide.
Ești răspunzătoare
de fularul acesta galben,
ca de o crimă pe pragul unei grădini bătrâne.
Când tu numești
azurul, marea, ciclonul,
le împiedici să fie libere.
Cuvintele tale,
arsuri de fier roșu pe umărul neantului.
Tu denaturezi,
înțelegând prea mult.

Vera Pavlova - Pentru A Vorbi Cu Marii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Pentru a discuta cu cei mai buni
începem prin ruperea legăturilor de la ochi;
pentru a corespunde cu cărțile
prin rescrierea acestora;
pentru a edita edictele sfinte,
și la miezul nopții
să vorbești cu ceasul atingând un perete
în izolarea fonică a universului.

Nina Cassian - După Auz

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Numai după auz, știu când iese luna
din cătușa eclipsei și când se declanșează
cuțitele minuscule ale lăcustei în grâu.
Numai după auz știu când pasul de afară
e un pas de soldat sau unul de câine
sau foșnetul lung și ciudat al frânghiei lui Iuda.

Rainer Maria Rilke - Câinele

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Se naște din priviri, acolo sus,
întruna chipul unei lumi, de preț.
Doar uneori, pe-ascuns, un lucru-n plus
venind, se-așază lângă el, răzleț.
Când el străbate chipu-acesta jos,
dar altfel de cum în este, nu-i inclus
și nu-i gonit, ca-n șovăieli supus,
realitatea dându-și-o prinos.
Acestui chip din care, în uitare,
puțin păstrează, implorând aproape,
și-aproape-nțelegând, lăsând să-i scape
adâncul înțeles: căci el dispare.

Theo Rose - Noi Știm

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Aseară am văzut un film
În care unul auzea tot ce noi, fetele, gândim
Și mi-am dat seama că noi, fetele, chiar știm,
Ce vor băieții, ca pe o carte îi citim.
Băieții vor s*, băieții vor mașini
Băieții vor bani și fete în bikini
Băieții vor fotbal, le-ascundem mingea când dorim
Sunt ca niște copii mari, dar noi îi liniștim.
Noi știm, știm, da-i liniștim
Noi știm, știm, când ne privim
Noi știm, știm, da-i liniștim
Și când nu vor să știm, noi tot îi auzim.
Aud ce gândești, de ce te mai ferești?
Mă uit în mintea ta și te văd așa cum ești
Tu ești din București, eu din alt București
Nici când mă ții de mână, tu n-ai cum să mă găsești.
Băieții vor s*, băieții vor mașini
Băieții vor bani și fete în bikini
Băieții vor fotbal, le-ascundem mingea când dorim
Sunt ca niște copii mari, dar noi îi liniștim.
Noi știm, știm, da-i liniștim
Noi știm, știm, când ne privim
Noi știm, știm, da-i liniștim
Și când nu vor să știm, noi tot îi auzim.

Radu Gyr - Ergo

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Dezmierd ușor un fraged fir de iarbă
și-i ofilit cu-o clipă mai-nainte.
Aud alături voci și, sub morminte,
doar umbre glăsuiesc cu bezna oarbă.

Mă uit spre-o stea bătută parcă-n ținte
și hăul vru de veacuri s-o absoarbă.
Rup din mireasma ce-ntr-un rod se-nchiarbă
– și putrezea, când mușc din el, fierbinte.

Nu e ce văd; ce pipăi eu se stinse;
ce gust e ceață și ce-aud părere.
Nu știu: am fost, ori am aripi întinse.
Făptura mi-o tăgădui, ci-n artere
zvâcnesc și fierb adâncuri necuprinse.
și-n timp ce cred că sunt, lumina piere.

Rainer Maria Rilke - Ferestrele

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Adaugi un sens de mit
în orice-mprejurare:
Distratul, mincinosul sau altul oarecare,
ce stă doar în picioare.
În cadrul tău ivit
un gânditor ne pare:
de tine prinși ca-n pagini
ei își devin imagini.
Tot astfel un copil, pierdut în vag plictis,
se sprijină de tine și parcă-ar fi în vis.
Iar hainele-i nu sunt de el uzate
ci numai timpul doar neîncetat le roade.
Și-amantele plăpânde în noapte se desfac
în așteptarea lor tremurătoare
ca fluturii străpunși de ac
pentru aripile fermecătoare.

Emily Dickinson - Arbust Bătrân e Liliacul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Arbust bătrân e Liliacul
Și încă mai bătrân –
Cerescul Liliac ce-azi noapte
A înflorit pe Dâmb –
Căzutul Soare – cea din urmă
Din Flori ne-a hărăzit
Privirii – nu Atingerii –
E Floarea-Asfințit.
Apusu-i una din Corole –
Caliciul – e Pământul –
Și Aștri sunt Semințe arse –
Savantu-ncepe-abia Lucrul –
Dar peste Sinteza lui –
Flora se-opune Analizei
Atente-a Timpului –
„Nu vezi cu Ochiul” – poți simți
Că orbii – deseori –
Dar Revelația n-o lași
Nicicum pe seama lor –.
1872

Ioanid Romanescu - Orpheus

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Cel care-a dormit cu fruntea
pe sârma unui zeu în contemplare
va încerca zadarnic să atingă
o margine a realului.
De tot ce i-a fost hărăzit
rareori se va apropia –
cu ochi halucinați de spaima
că-l urmărește cineva din vis.
Orbul antic pe care privirea
îl incomodase-ntr-atât să-nțeleagă
așteaptă pe țărm cu o bâtă –
la fel, de el însuși, se apără.

Ana Blandiana - Reflex

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Văzduhul e un ocean
Tulbure uneori,
Altădată curat,
Dar niciodată destul de transparent
Pentru ca ființele
Care trăiesc acolo sus
Pe plajele lui
Să ne poată zări
Prinși în malul adâncurilor
Și să plonjeze,
ținându-și respirația
Până la noi,
Dar, văzându-ne,
Nu și-ar închipui
Că se răsfrâng
Ele însele în noroi?