Strofa 1:
Gând pe rând dintr-un suflet pierdut
Și doar citindu-mă îți vei da seama cine sunt
Cuvintele mele sunt cele ce-ți dau viață
Și le aleg perfect cerându-ți să-mi dai o speranță
Am știut mereu, că mă citești
Și simți fiecare cuvânt fiindcă îl trăiești
Alături de mine și-adori să scriu pentru tine
Da’ uneori o fac cu răutate și știu că nu e bine
Visele mele sunt și ale tale, mă crezi?
Și n-am de gând să mă compromit pentru o mână de monezi
Eu îmi trăiesc visul ca pe o realitate
Visul meu ești tu, deci inima încă îmi bate
Sunt conștient că n-o să fii aici pe veșnicie
Te voi lăsa să pleci, dar toți or să știe
Că ești a mea, că eu te-am scris
Și mereu o să ai un loc în sufletul meu închis

Refren:
Cu ea am stat nopți la rând
Ea m-a văzut plângând
Cu ea adorm mereu în gând
Pentru ea mai scriam un rând

Strofa 2:
Știi, ea e modestă dar arată bine
Și nu apare pe ecrane, ci doar în căști la tine
Nu are silicoane, și n-a f***t*t’o nimeni
N-a făcut vreo m***e ca s-o cunoască cei ca tine
A stat, a așteptat și când a simțit s-a remarcat
Și n-a fost nevoită să se arunce la altu-n pat
Ca să apară aici, a fost gândită
Și a acceptat fără măcar să fie plătită
Și presupun că te-ai prins că-n prima strofă am vorbit cu ea
Pe strofa 2 vorbesc cu tine despre ea
N-aș putea s-o fac să mănânce din palma mea
Fiindcă respectul impus de ea e ca cel impus de mama
Crezi că e ușor s-o fac fericită?
Nu cred, că-s doar un scriitor cu munca neplătită
Și da, te-ai prins, ea e femeia mea
Ea mă compune, nu eu o compun pe ea

Refren:
Cu ea am stat nopți la rând
Ea m-a văzut plângând
Cu ea adorm mereu în gând
Pentru ea mai scriam un rând