Virgil Teodorescu – Peisajul Necunoscut

Mănușa fură mâna spărgând în unghii frunzeMănușa mai atârnă ca o cenușă caldăÎn care arde carnea ca niște gâturi de girafăEu te aștept cu mâinile pline de furniciPe care le voi arunca cu un gest impudicPentru a le putea găsi pe țărmul mării când dragosteaE mai înaltă decât gâtul colorat al girafeiTu ești femeia în … Citește mai mult