Alexandru Busuioceanu – Peisaj
Coapsele-nguste renunțând la secreto fugă elastică alunecă prin fibreși-ntr-un goticism împletit al genunchiuluiSub gleznă o vână mică băteagrăbit ca o gușă de șopârlă.În fotoliul incapabil de-a se adaptaatâtor sinuozitățibrațul iubitului îi încinge mijloculcare exagerează-anticipândîn vreme ce voci pe care ea nu le-audeo măgulesc mai mult violent decât gingașInutilă neliniștea lămpiiLumina-și pierde orice indiscrețieîn intimitatea revelată.Un … Citește mai mult